Comunicarea Umană

0.1. Ce este comunicarea umana

Este dificil de a da o definitie pentru un lucru atât de simplu despre care toti „stim” atât de multe lucruri, comunicarea umana. Sunt foarte multe definitii date de expertii în domeniu, dar nici una nu este unanim acceptata.

Frank Dance si Carl Larson (1976) au depus efortul de a aduna definitiile propuse de diferiti autori si s au oprit la cele mai semnificative 126 de formulari. Nici una dintre definitiile propuse nu au avut darul de a i satisface pe toti specialistii din domeniu.

Din punctul meu de vedere, comunicarea umana este un proces esential existentei fiintei umane. Astfel, eforturile de a reuni toate elementele ce caracterizeaza acest proces într o singura fraza nu mi se par atât de importante. În continuare, vom încerca sa descoperim elementele ce definesc comunicarea umana. Totusi, iata câteva dintre diferitele definitii existente:

­ Comunicarea umana este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimul cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul).

­ Comunicarea umana înseamna totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o influenteze pe alta.

­ Comunicarea este o actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele probabile de comportament ale unui alt organism sau ale altei celule, într o maniera adaptativa pentru unul sau pentru ambii participanti.

0.2. Schema generala a comunicarii

Putem vorbi despre o sursa a comunicarii care produce mesajul (Figura 1: Schema fundamentala a comunicarii) care poate contine gânduri, sentimente, idei, sau emotii. Mesajul nu poate fi transmis în forma pura, ci este trimis prin este tradus în cuvinte însotite de tot ceea ce înseamna limbajul nonverbal (vezi 1.5. Categoriile de limbaj).

Asadar, mesajul este codificat în „limba” emitatorului si transmis prin intermediul unui canal (verbal, nonverbal, vizual etc.). În comunicarea umana, rareori folosim un singur canal. În acest moment al comunicarii, apar „zgomotele” care pot perturba comunicarea. În categoria perturbatiilor, putem exemplifica zgomotele fizice (zgomotul strazii, întunericul, ceata etc. Perturbatiile pot aparea si în etapele de codificare si decodificare în functie de particularitatile sursei si destinatiei. Este vorba de diferentele semantice ale unor cuvinte si de experienta de viata a fiecaruia (vezi 2.2. Imaginile despre lume si viata).

Semnalul este receptionat si decodificat la destinatie. Destinatarul receptioneaza si întelege mesajul transmis mai mult sau mai putin în concordanta cu ceea ce a vrut emitatorul sa exprime: adevarul este cel auzit, nu cel rostit.

În continuare, rolurile se pot schimba: destinatia devine sura si sursa devine destinatia.