Deontologia comunicării

1.1. Domeniul de studiu al Deontologiei comunicării

Nimic nu garantează nimănui că relaţiile dintre oameni în procesul cooperării sociale sunt lipsite de orice fel de abuz. Oamenii au nevoie la fel de mare şi de pâine, dar şi de respectul celorlalţi. Tocmai pentru a asigura o stare normală între oameni cu profesii, educaţie şi afecte diferite este nevoie atât de un minimum de reguli morale ale convieţuirii în comunitate, cât şi de un minimum de reguli de conduită în exercitarea îndatoririlor aferente unei profesii.

MORALITATE? 

1. Atitudine, conduită a cuiva judecată în conformitate cu preceptele morale.

2. Reguli pentru buna comportare şi evitarea celor rele. Toate sistemele de morală impun restricţii în privinţa acţiunilor determinate de interese egoiste.

DEONTOLOGIE

Deontologie - studiul bunei conduite şi al exercitării corecte a îndatoririlor pe care le incumbă o profesie,

o ocupaţie, o meserie, o îndeletnicire.

În concluzie, Deontologia:

Cercetează regulile şi îndatoririle aferente unei profesii sau ocupaţii în legătură cu practicarea autorizată şi corectă a acesteia.

Descrie un ansamblu de reguli de conduită specifice, de atitudini şi comportamente sub constrângerile legislaţiei în vigoare, dar fără a se suprapune acesteia, în scopul binelui individual şi al servirii interesului public, în virtutea eticii profesionale. De cele mai multe ori deontologia şi etica profesională sunt acceptate ca echivalente

Se particularizează prin folosirea limbajului specific, dominat de conceptele etice: bine-rău, moral-imoral, corect-incorect, cinstit-necinstit, loial-neloial, exact-inexact, drept-nedrept, etc

Cine sunt deontologii?

Preocupările deontologice au apărut în legătură cu practicarea profesiilor considerate liberale: medicina, magistratura, profesoratul, etc., dar s-au extins şi la alte domenii a căror specializare strictă cerea atitudini şi comportamente corecte în raport cu beneficiarii: religie, bănci, finanţe, funcţii publice, politică, asigurări, comunicare, jurnalism, cercetare ştiinţifică, evaluare, etc.

Deontologia se regăseşte în categoriile profesionale recunoscute ca specializări stricte (uneori vocaţionale) şi autorizate, inelastice sau cu elasticitate scăzută la recalificare şi reconversie profesională.

Deontologia se aplică oricărei situaţii sau acţiuni rezultate din practicarea unei profesii unde comunicarea dintre indivizi produce efecte contrare regulilor de conduită asumate liber.

Cine sunt deontologii?

În consecinţă, cel care intră într-un domeniu ştie că va compara întotdeauna libera alegere a unei profesii cu asumarea liberă a constrângerilor acelei profesii, după cum ştie că autorizarea practicării într-un domeniu îi conferă drepturi şi obligaţii, dar şi respectarea unor standarde morale.

Deontologia nu se poate aplica oricărei ocupaţii, deşi multe dintre ele au reguli de conduită, dar care ţin mai mult de contractul de muncă, decât de prestigiul sau onoarea profesiei.

În general, nerespectarea deontologiei profesionale atrage îndoiala sau chiar oprobiul public asupra unor ocupaţii care sunt absolut necesare individului şi comunităţii.