Politologie

Republica Moldova, ca şi celelalte state est-europene din fosta Uniune Sovietică, traversează o perioadă dificilă de schimbări radicale, care cuprind toate sferele vieţii şi activităţii. Societatea moldovenească se confruntă cu o restructurare, în mare măsură contradictorie, dar istoric inevitabilă. În viaţa socio-politică se face o trecere de la totalitarism la democraţie. În pofida unor schimbări cardinale survenite în sfera politică, societatea noastră continuă să se confrunte cu o serie de probleme stringente: sărăcia economică, criza de identitate, mizeria socială şi nu în ultimul rînd cu o guvernare ineficientă care a adus ţara la usile crizei politice.

Una din particularităţile cele mai des intilnite ale procesului de democratizare a societăţii post-totalitare, consta în reafirmarea politicii în viaţa cotidiană, în redescoperirea ei de către cetăţeanul de rînd. Procesul de schimbare care are loc în societate, se loveşte de nenumărate contradicţii generatoare de multiple probleme.

Este nevoie de a efectua nişte analize a cauzelor care au determinat momentele de incertitudine şi controversele cu care se ciocneşte societatea noastră şi eventual, găsirea unor remedii de depăşire a acestora.

În Republica Moldova imediat după 1991,dupa ce tara si-a obtinut independenta, s-a instaurat un regim politic democratic. Dar el este departe încă de caracteristicile unei democraţii consolidate.

În locul unei societăţi moderne, libere şi dezvoltate, noi „construim o societate de supravieţuire, cu un sistem politic de vitrină”, care în principiu posedă toate instituţiile unui regim democratic, dar nu le foloseşte decît minimal iar uneori deloc.

Reorganizarea sistemului politic cu scopul democratizării societăţii, crearea statului de drept şi a societăţii civile, putem considera ca un progres pentru societatea noastră. Pe alocuri această reorganizare a devenit o realitate, undeva însă, a rămas doar o iluzie.

Refuzul de la sistemul administrativ de comandă, declararea libertăţilor politice, libertatea presei, crearea sistemului multipartidist, renaşterea religiei, inclusiv renaşterea naţională au contribuit şi la conturarea unei culturi politice democratice. Însă, suma de informaţie cu care ne alimentăm zilnic este insuficientă şi nu permite de a ne crea o imagine completă şi obiectivă despre viaţă în general, cît şi despre sistemul politic în special, precum şi despre cultura politică care este o parte componentă a acestuia.

Desfăşurarea procesului de reformare început în republică, a demonstrat oamenilor că ei pot să se bizuie doar pe puterile lor proprii în rezolvarea problemelor, fiindcă instituţiile politice sunt eficiente doar pentru elita politică moldovenească care nu întreprinde aproape nimic în folosul societăţii, activînd doar pentru interesele personale.

Am uneori impresia, că societatea noastră se confruntă cu un fenomen numit cultura politică “de spectacol”, care nu este decât o simulare, o parodie care caracterizează sistemul politic moldovenesc. Este reprezentarea înşelătoare a democraţiei, cultura de participare fiind mai mult artificială de cît reală. Individul se crede liber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, când în realitate nu este decât un spectator, amăgit de “jocul politicii”, pe fundalul micilor ecrane şi după draperiile cabinelor de vot.” Astfel, cultura de spectacol vine să înlocuiască în mod înşelător cultura de participare, iar spectacolul politic înlocuieşte democraţia, fiind readusă la ordinea zilei problema înstrăinării politice a omului chiar şi în societăţile democratice.

Renaşterea naţională a fost un proces favorabil pentru dezvoltarea relaţiilor politice în Republica Moldova. Conceptul de naţionalism nu trebuie să ne trezească emoţii negative. Anume despre un asemenea concept al „naţionalismului” ne vorbeşte A. Miller în articolul „Naţionalism ca element al dezvoltării”. Autorul susţine: „în faza incipientă naţionalismul era practic unicul mijloc de mobilizare specifică a maselor”. Anume mişcările de renaştere naţională, care aveau şi orientare democratică, alcătuiau poate unicul element politic, ce au dat impulsuri esenţiale demonopolizării economiei şi altor sfere ale vieţii sociale şi în ultimă instanţă au favorizat lichidarea regimului totalitar.

Societatea moldovenească contemporană, conform opiniei majorităţii analiştilor străini şi autohtoni, se caracterizează printr-o cultură politică fragmentară şi conflictuală în ce priveşte modalităţile de exprimare şi funcţionare a ei. Specificul acestei culturi politice îl constituie starea de sciziune, lipsa unui acord între purtătorii diferitelor subculturi în ce priveşte valorile fundamentale, idealurile şi obiectivele urmărite, structura şi regimul politic existent în societate. De asemenea, în cadrul sistemului politic moldovenesc se observă o izolare socială, lipsa încrederii între diferite grupuri şi categorii sociale, între elite şi mase, care reflectă diverse stări evidente de conflict şi de mari tensiuni sociale care generează instabilitatea politică în societate.