Relații Publice - Fundamente Interdisciplinare

Relaţiile Publice presupun:

- deschidere către ceilalţi;

- capacitatea de a observa fenomenele sociale intra/intergrupuri;

- curiozitatea de a înţelege realitatea ascunsă a anumitor fenomene/acţiuni sociale.

Relaţiile Publice - un joc al puterii şi al credibilităţii.

RP presupun existenţa a 3 instanţe: emitentul, receptorul şi un grup suport (un protagonist – sursa de putere, o audienţă, un grup de terţi, care garantează sursa).

Definirea Relaţiilor Publice: o activitate instituţională de constituire a credibilităţii unui grup/ a unei organizaţii, aflate într-un raport de interese comune cu alte grupuri sau organizaţii şi care apelează la strategii de comunicare pentru a obţine validarea publică a acestor interese.

Marketing extern (de promovare);

Marketing interactiv (de relaţie);

Consensul public se poate obţine prin: dialog, dezbateri, negociere.

Diversitatea şi competiţia favorizează nevoia de asociere şi de cultivare a unor relaţii de încredere.

3 elemente ale unui program de comunicare în situaţiile de criză:

- un plan de comunicare (parte integrantă a unui plan general de criză);

- o echipă de criză;

- o unică sursă de informare/ un singur purtător de cuvânt.

Atitudinea mass-media determină, de cele mai multe ori, durata crizei!

Memorarea mesajelor presupune:

- claritatea şi simplitatea mesajului;

- numărul stimulilor cu impact raţional şi emoţional;

- repetarea mesajului.

Civismul reprezintă exercitarea controlului public asupra deciziilor care privesc libertăţile individuale.

Relaţiile Publice, ca practică democratică, reprezintă locul favorit al circulaţiei şi al schimbului de informaţie publică.

Consumul de ştiri reprezintă prima formă de consum public.

“Public Affairs” – probleme publice, treburi publice (“res publica”);

- “Public Affairs”: RP politice, guvernamentale, comunitare;

- Presupune acordul între autoritatea publică şi/sau alte grupuri care deţin puterea politică şi cetăţeni.

- Scopul afacerilor publice – menţinerea opiniei publice.

Comunitatea contemporană, structurată în microsfere publice, se bazează pe: circulaţia informaţiei şi opiniei.

Spaţiul public aparţine celor care “ştiu” şi nu celor care “opinează”. (Platon)

Relaţiile Publice semnalează prezenţa opiniei publice şi a societăţilor deschise.

Libertatea individuală este resortul societăţilor deschise, o societate orizontală, a participării individuale, a controlului individual al deciziilor, o zonă de sancţionare publică, prin informare şi dezbatere a deciziilor colective.

Spiritul critic şi spaţial public – cele două coordonate ale societăţii deschise.

Validarea deciziilor publice prin discurs urmăreşte obţinerea bunăvoinţei publicului, prin sancţionare publică, democratică a puterii.

Discursul public este ocazionat de necesitatea luării unei decizii publice.

Nu producem un discurs public dacă publicului nu i se cere luarea unei decizii/formularea unei opinii.

Public vs. Privat

Sfera privată – spaţiu inchis, reproductiv, bazat pe proprietate (familie), dotat cu mecanisme proprii de cultivare a puterii lor interne.

“Fama non est nisi republica” – “Nu există buna reputaţie în afara vieţii publice”.

Relaţiile Publice definite ca relaţii politice – se dezvoltă în câmpul puterii de stat şi se înscriu între instrumentele guvernării.

Relaţiile Publice definite ca relaţii civile – definesc un câmp al puterii publice private, fiind instrumente ale libertăţii şi deciziei individuale.

2 mecanisme publice de bază: practica dezbaterii publice (cristalizarea opiniei publice), practica publicitară.

Conceptul de “public” – se încarcă de semnificaţie socială şi morală.