Construcții civile

O parte însemnată a activităţii pe care o desfăşoară societatea, pentru transformarea naturii şi asigurarea condiţiilor de existenţă, are ca scop realizarea de construcţii. Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost nevoiţi să execute adăposturi şi treptat numeroase alte tipuri de construcţii, din ce în ce mai complexe şi mai perfecţionate.

În ansamblu, producţia de construcţii cuprinde obiecte fixe pe teren, care se deosebesc astfel de celelalte produse realizate de societate. Orice obiect – un scaun, un aspirator, o maşină etc. – este produs într-o unitate specializată. Această fabrică este fixă, pe când produsul, care pleacă spre cumpărători, este mobil. În industria construcţiilor lucrurile se petrec invers: fabrica de case – şantierul – este mobil, în timp ce produsele realizate – construcţiile – rămân fixe.

1.1. Clasificarea construcţiilor

Cea mai generală clasificare împarte construcţiile în două mari categorii: clădiri şi lucrări inginereşti (Fig. 1.1).

Fig. 1.1. Clasificarea construcţiilor

Clădirile au funcţia principală de a servi ca adăpost pentru oameni în timpul perioadelor de muncă, destindere sau odihnă şi pentru bunurile acestora, precum şi pentru procesele tehnologice.

Lucrările inginereşti sunt toate celelalte construcţii: drumuri, căi ferate, poduri, rezervoare, coşuri de fum, turnuri, canale etc.

La rândul lor clădirile, funcţie de destinaţie, se împart după cum urmează (Fig. 1.1).

a. Clădiri civile – în această categorie intră acele clădiri ce nu servesc producţiei.

Există următoarele tipuri principale de clădiri civile:

- clădiri de locuit (individuale, blocuri de apartamente, cămine, hoteluri, case de odihnă etc.);

- clădiri social – culturale (sociale: spitale, case de cultură, săli de sport; culturale: teatre, muzee, biblioteci, cinematografe; de învăţământ: universităţi, şcoli; religioase: catedrale, biserici, mănăstiri etc.);

- clădiri administrative (sediile instituţiilor, sediile companiilor, birourile, tribunalele etc.);

- clădiri pentru comerţ (magazine, bănci etc.);

- clădiri pentru transporturi (gări, autogări, aerogări, depouri etc.);

- clădiri cu destinaţii speciale (militare, funerare etc.).

b. Clădiri industriale – se consideră cele destinate producţiei: hale industriale, ateliere, centrale energetice, depozite etc.

c. Clădiri agricole – sunt destinate producţiei agricole: hambare, mori, grajduri, abatoare, crame etc.

În raport cu deformabilitatea sub acţiunea sarcinilor exterioare există trei tipuri de clădiri.

a. Clădiri cu structură rigidă

Sunt clădirilor la care deplasările laterale (orizontale) sunt relativ mici, fiind produse în special de forţele tăietoare. Aceste construcţii au perioadele proprii de vibraţie mici (T ≤ 0,25...0,50 s). În această categorie intră clădirile cu structura de rezistenţă alcătuită din pereţi portanţi din beton armat sau din zidărie de cărămidă.

b. Clădiri cu structură flexibilă

În acest caz deplasările laterale sunt mai mari, fiind rezultatul efectului dominant al momentelor încovoietoare. Perioadele proprii de vibraţie sunt în general T ≥ 0.80...1,20 s. Construcţii cu structura formată din cadre de beton armat, de oţel sau de lemn se încadrează în categoria construcţiilor cu structură flexibilă.

c. Clădiri cu structură semiflexibilă

Deplasările laterale sunt rezultatul efectului combinat al forţelor tăietoare şi al momentelor încovoietoare. Perioadele proprii de vibraţie se înscriu de regulă în intervalul T = 0,25...1,20 s. În această categorie intră clădirile alcătuite din cadre de beton armat rigidizate cu pereţi de umplutură din zidărie masivă sau cu pereţi din beton armat.