Desen Tehnic - Curs 1

1.1. Introducere

Desenul tehnic este reprezentarea grafică plană cu ajutorul unor reguli convenţionale stabilite în scopul determinării şi reprezentării unor obiecte, suprafeţe etc., a exprimării şi transmiterii concepţiilor tehnice privind structura, funcţionarea, estetica şi realizarea acestora.

(Dezvoltarea industriei, a tehnicii a condus la formarea unui limbaj unic de exprimare la nivel internaţional, care să realizeze legătura între concepţie şi execuţie – proiecte comune interţări – Şoimul IAR93).

(În forma sa clasică, tradiţională, desenul tehnic este un limbaj grafic de comunicare, care înglobează un ansamblu de metode pentru reprezentarea grafică plană a obiectelor, şi care se bazează pe reguli şi convenţii standardizate, fiind utilizat în inginerie pentru exprimarea şi transmiterea concepţiilor tehnice, cu scopul materializării lor.)

Pe lângă informaţiile de natură grafică, referitoare la forma şi dimensiunile obiectelor, desenul tehnic pune la dispoziţie date sintetice privind calitatea suprafeţelor, precizia execuţiei, tratamentele termice necesare obiectelor, componenţa ansamblurilor, raportul dintre componente, modul de marcare şi ambalare.

Dezvoltarea explozivă a tehnicilor asistate de calculator a determinat schimbări radicale şi în domeniul limbajelor grafice de comunicare. Desenul tehnic tradiţional a fost perfecţionat prin tehnici de modelare spaţială şi de generare a documentaţiei grafice de execuţie cu ajutorului calculatorului.

1.2. Standarde generale

Standardizarea desenului tehnic reprezintă o reglementare prin norme şi convenţii a condiţiilor necesare de calitate, a modului de elaborare a produselor şi implicit a documentaţiei tehnice.

Pentru a fi eficient, desenul tehnic trebuie să se bazeze pe norme şi prescripţii unitare în reprezentarea şi interpretarea concepţiilor inginereşti. Sistematizarea şi unificarea convenţiilor şi regulilor de reprezentare este realizată prin standarde şi norme cu caracter naţional şi internaţional. Acestea sunt documente emise de organizaţii naţionale specializate. În România, elaborarea şi difuzarea standardelor revine Institutului Naţional de Standardizare (INS), iar pe plan internaţional, activitatea este coordonată de Organizaţia Mondială pentru Standardizare (ISO), cu sediul la Paris.

Standardele (normele) naţionale ale fiecărei ţări includ în denumirea lor un indicativ de recunoaştere: “BS” pentru cele din Marea Britanie, “NF” în cazul standardelor din Franţa, “ANSI” pentru cele din SUA, “DIN” pentru cele din Germania, “JIS” pentru standardele japoneze, etc. Normele internaţionale elaborate de organizaţia menţionată sunt identificate prin prefixul “ISO”.

Standardele româneşti au indicativul SR, iar cele identice cu normele ISO, au indicativul “SR-ISO”. Standardele mai vechi, nerevăzute după 1989, sunt caracterizate prin indicativul “STAS”.

Actuala legislaţie românească stabileşte obligativitatea respectării şi aplicării standardelor privind calitatea mediului şi calitatea vieţii. Ca urmare, standardele specifice desenului tehnic nu sunt neapărat obligatorii. Realizarea documentaţiei produselor în conformitate cu standardele din domeniu conduce însă la eficienţă în activitatea de proiectare, însemnând economie de timp, de muncă, de bani. Respectarea standardelor de desen tehnic permite utilizarea documentaţiei tehnice de către diferiţi specialişti, din diferite colective de lucru, în momente de timp diferite.

Standarde de referinţă: - STAS 103-84: Linii

- STAS ISO 3098: Scris

- STAS 1-85: Formate

- SR ISO 7200-1994: Indicatoare

- SR 74-1994: Plierea desenelor

- STAS 2-82: Scări

1.3. Clasificarea desenelor tehnice

În concordanţă cu varietatea activităţilor inginereşti, desenele tehnice cunosc o diversitate de forme, în funcţie de domeniul tehnic în care sunt utilizate, de conţinutul şi destinaţia lor, de forma de prezentare.

A. După domeniul de utilizare

- desenul industrial = se referă la reprezentarea obiectelor şi concepţiilor tehnice privind structura, construcţia, funcţionarea şi realizarea obiectelor din domeniul construcţiilor de maşini, construcţii navale, aerospaţiale, din domeniul electric, electrotehnic, energetic, informatic etc.

- desenul de construcţii = se referă la reprezentarea construcţiilor de clădiri, de lucrări de artă (poduri, viaducte, tuneluri), a căilor de comunicaţie, a construcţiilor hidrotehnice (baraje, bazine, rezervoare) etc.

- desenul de arhitectură = se referă la concepţia fundamentală şi estetică a construcţiilor, la evidenţierea elementelor decorative şi de finisare etc.

- desenul de instalaţii = se referă la reprezentarea ansamblurilor sau elementelor de instalaţii aferente unităţilor industriale, agregatelor, construcţiilor, centrelor populate etc.

- desenul cartografic (sau topografic, geodezic) = se referă la reprezentarea regiunilor geografice sau a suprafeţelor de teren cu forme de relief, elementele fizice naturale, construcţiile şi amenajările existente etc.

- desenul de sistematizare (urbanistic) = se referă la reprezentarea concepţiilor de ansamblu şi de detaliu în vederea amenajării teritoriilor, centrelor populate, unităţilor industriale şi agricole etc.