Extras din curs
1. PROBLEMELE REZISTENTEI MATERIALELOR
1.1. Obiectul si problemele rezistentei materialelor
Rezistenta materialelor este o disciplina de cultura tehnica generala, situata între
stiintele fizico-matematice si disciplinele de specialitate ale inginerului. Ea este o continuare
logica a mecanicii teoretice, o dezvoltare a acesteia prin introducerea în calcule a
caracteristicilor mecanice si elastice ale materialelor .
Rezistenta materialelor are ca obiect stabilirea metodelor si procedeelor de calcul
ale eforturilor, tensiunilor si deformatiilor ce apar în diferite puncte ale elementelor de
rezistenta, când asupra acestora actioneaza forte, precum si stabilirea si utilizarea
relatiilor dintre eforturi si dimensiunile sectiunii.
Rezolvarea problemelor în cadrul rezistentei materialelor are în vedere urmatoarele
trei aspecte :
I. aspectul static, prin care se stabilesc, pe baza legilor mecanicii, relatii între fortele
exterioare si eforturi (forte interioare) si respectiv relatii între eforturi si tensiuni;
II. aspectul geometric, prin care se analizeaza deformatiile corpului sub actiunea
sarcinilor;
III. aspectul fizic, prin care se determina pe cale experimentala relatiile de legatura
(legile) dintre forte si deformatii, precum si caracteristicile mecanico-elastice ale
materialului respectiv.
Rezistenta materialelor rezolva urmatoarele trei categorii de probleme:
a) probleme de verificare, prin care se determina daca un element de rezistenta cu
anumite dimensiuni îndeplineste sau nu, sub actiunea fortelor, conditiile de
rezistenta, rigiditate si stabilitate;
b) probleme de calcul a sarcinii capabile, prin care, cunoscându-se materialul si
caracteristicile sale mecanice si elastice, dimensiunile si modul de solicitare ale
elementului de rezistenta, se determina valoarea sarcinilor pe care le poate suporta.
c) probleme de dimensionare, prin care se stabilesc dimensiunile optime ale pieselor
proiectate.
Fiecare din aceste probleme se rezolva printr-un calcul de rezistenta. La baza
calculului de rezistenta stau doua criterii:
I. de buna functionare, ceea ce presupune asigurarea la piesa proiectata a:
a) - rezistentei;
b) - rigiditatii;
c) - stabilitatii.
II. de eficienta, care urmareste ca piesa proiectata sa reprezinte solutia cea mai
economica posibila în privinta consumului de material si de manopera.
Din aceste doua criterii se observa întrepatrunderea tehnicului (criteriul unu) cu
economicul (al doilea criteriu). Pentru ca un calcul de rezistenta sa poata fi considerat
corespunzator trebuie ca acesta sa îndeplineasca simultan cele doua criterii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- cap9.pdf
- cap8.pdf
- cap7.pdf
- cap6.pdf
- cap5.pdf
- cap4.pdf
- cap3.pdf
- cap2.pdf
- cap10.pdf
- cap1.pdf