Tehnologia Construcțiilor

I. Dispoziţii generale privind tehnologia construcţiilor.

1. Noţiuni generale şi definiţii. Caracteristicile şi particularităţile producţiei de construcţie.

2. Conceptul de industrializare în construcţii. Mecanizarea si automatizarea proceselor tehnologice in construcţii.

3. Calificarea producţiei de construcţie, etapele de formare a calităţii producţiei. Sistemul de conducere şi asigurare a calităţii producţiei de construcţie.

4. Proiectarea tehnologică în construcţii. Fişele tehnologice: clasificarea, componenţa.

1. Este bine cunoscută importanţa majoră a activităţii din domeniul construcţiilor, activitate ce este aplicată practic în întreagă sferă a vieţii ţi activităţii umane. Ea creează condiţii de locuit, de desfăşurare a tuturor activităţilor sociale, culturale şi sportive ale oamenilor, de alimentare cu apă, de asigurare a transporturilor, de funcţionare a tuturor ramurilor a economiei naţionale. La rândul său, activitatea de construcţii este susţinută de o multitudine de producători industriali, cum sunt: industria materialelor de construcţii, maşinilor, utilajelor şi echipamentelor pentru construcţii, industria metalurgică. Putem sublinia interdependenţa dintre deferite sfere de activitate economică şi necesitatea corelării lor.

Construcţia este o ramura de producere definita de procese legate de executarea a clădirilor şi edificiilor noi, reconstrucţia lor, modificarea tehnologică şi tehnică.

Noţiunea de tehnologie provine din cuvintele greceşti tehno (artă, meşteşug) şi logos (cuvânt, ştiinţă). Esenţa termenului de tehnologie constă în interdependenţa dintre ştiinţă şi artă. Pentru domeniul de construcţie se utilizează următoare definiţie: tehnologia – este ştiinţa care stabileşte şi elaborează principiile, metodele, procedeele, operaţiile şi mijloacele de realizare a produselor de construcţie.

Tehnologia construcţiilor reprezintă prin sine un complex de procese realizate în succesiune in timp şi spaţiu cu utilizarea materialelor de construcţie, semifabricatelor şi construcţiilor cu scopul transformării lor în producţie de construcţie gata: clădiri şi complexe de clădiri. In baza proceselor de construcţie se află întotdeauna procesele fizice, chimice şi fizico-chimice.

Sub executarea clădirilor şi edificiilor noi se înţelege realizarea lor pe şantiere noi, în condiţii climaterice şi geologice noi după proiectul adoptat în ordinea respectivă.

Sub reconstrucţia clădirilor se înţelege remodificarea parţiala sau totală a obiectelor existente cu modificarea sau schimbarea utilajului tehnologic ce duce la majorarea coeficienţilor tehnico-economici şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru.

Procesele de modificare tehnologică şi tehnică a întreprinderilor existente constau de obicei în schimbarea fundaţiilor pentru instalarea utilajelor tehnologice noi, consolidarea construcţiilor, modernizarea comunicaţiilor cu scopul majorării volumului de producţie gata, îmbunătăţirea calităţii ei, creşterea productivităţii muncii ş. a.

Procesele de construcţie se numesc procesele de producere executate în limitele şantierului de construcţie (excavarea solului, montarea construcţiilor, executarea hidroizolaţiilor).

În orice proces de construcţie se utilizează obiecte de muncă:

- materiale de construcţie;

- semifabricate (betoane, mortare);

- elemente de construcţie;

- construcţii (coloane, grinzi, ferme).

Cu ajutorul mijloacelor de muncă (maşini de construcţie, instrumente şi mecanisme) muncitorii prelucrează şi preasamblează obiecte de muncă.

Cantitatea producţiei de construcţie obţinute se măsoară în unităţi respective: bucăţi, m2, m3 , ş. a. Calitatea producţiei trebuie să corespundă cerinţelor determinate în proiectul.

Clasificarea proceselor de construcţie se face după următoarele criterii:

a) după complexitatea executării:

- operaţii de lucru;

- proces simplu;

- proces complex.

Operaţia de lucru se numeşte elementul tehnologic omogen şi organizaţional imparţiabil a unui proces de construcţie care asigură realizarea producţiei primare. Operaţia este executată de componenţa permanentă a lucratorilor (un muncitor sau o brigadă).

Proces simplu se numeşte combinarea operaţiilor de lucru tehnologic legate (montarea blocurilor, panourilor de planşeu) executate de o brigadă.

Proces complex se numeşte combinarea proceselor simple situate în legaturi tehnologice si organizaţionale şi finalizat cu producţia gata (executarea construcţiilor monolite din beton armat).

b) după criterii tehnologice:

- procese pregătitoare sunt destinate pentru executarea semifabricatelor şi elementelor de construcţie sau majorarea gradului lor de finisare;

- procese de transportare realizate cu ajutorul transportului tehnologic si cel de bază;

- procese de montare-clădire care constau în schimbarea şi modificarea formei sau poziţiei obiectelor de lucru.

c) după caracterul de producere:

- procese continue - constau din operaţii care decurg fără întreruperi între ele;

- procese incontinue - sunt urmate de întreruperi determinate de caracteristicile materialelor utilizate şi specificul tehnologic.

d) după valoarea în producere:

- de antrenare;

- combinate (paralele).

Pentru executarea fiecărui proces tehnologic trebuie de organizat locul de munca. Locul de munca se numeşte zona situării muncitorilor, înzestrata cu utilaj necesar şi obiecte de lucru, în care se realizează operaţiile de lucru de un muncitor sau de o brigadă specializată.

În construcţii muncitorii se diferenţiază după profesii şi categorii. Profesia se determină de tipul proceselor executate (zidar, fierar, montator). Pentru realizarea construcţiei sunt necesare muncitori de deferite grade de pregătire, adică deferite categorii. Sunt stabilite şase categorii, care se determină după anumite criterii. Pregătirea cadrelor pentru construcţii este asigurata de colegii de profil şi instituţii de specialitate.

Ca şi în orice ramura de producere nu putem să nu vorbim de productivitatea în construcţii. Productivitatea se numeşte cantitatea producţiei calitative (bucăţi, metri, m2, m3, tone) realizate intr-o unitate de timp asigurat de mijloace necesare de un muncitor sau o brigadă de profesie şi categorie respectivă în condiţii corecte de organizare a muncii.

Norma de timp este timpul necesar pentru executarea unei unităţi de producţie de calitate, de un muncitor (brigadă) de profesie şi categorie respectivă în condiţii corecte de organizare a muncii. Aceasta valoare se măsoară în om*ore.

Producţia de construcţii prezintă caracteristici şi particularităţi care îi sunt specifice. Dintre acestea subliniem următoarele:

a) caracterul de unicat al obiectului de construcţie – decurge, în principal, din particularităţile amplasamentului, funcţiunii şi soluţiei constructive a infrastructurii fiecărui obiect de construcţie;

b) produsul de construcţie este fix (staţionar pe amplasament) – amplasamentul pe care se execută şi funcţionează obiectul este acelaşi din momentul începerii lucrărilor de executare până la demolarea lui;

c) mobilitatea obiectelor şi mijloacelor de muncă – dat fiind caracterul fix al produsului de construcţii rezultă că materiile prime, materiale, prefabricatele se deplasează de la o sursă (depozit) la locul de punere în lucrare, iar forţele şi mijloacele de muncă sunt în permanentă deplasare de la un sector la altul, de la un obiect la altul;

d) efectuarea de procese tehnologice neprotejate de intemperii – mare parte din procesele tehnologice se efectuează în aer liber, suportând efectele ale temperaturilor foarte scăzute sau ridicate, precipitaţiilor, vântului. Este necesar de a proteja materiale, muncitori contra influenţei negative;

e) punerea în operă a unor cantităţi mari de materiale având caracteristici fizico-mecanice, fizico-chimice, de formă, dimensiuni foarte deferite, fapt ce determină folosirea unor mijloace de transport diversificate;

f) durata de realizare a obiectelor de construcţii este relativ mare – numărul de operaţii şi procese care trebuie de executat într-o anumită ordine este mare; există procese umede prin care se pun în lucrare betoane, mortare, mozaicuri ce necesită un anumit timp de întărire sau uscare; lucrare este mare sau foarte mare;

g) diversitate din punct de vedere al destinaţiei construcţiilor, alcătuiri constructive, formă, dimensiuni determină o mare diversitate de procedee tehnologice.

Caracteristicile şi particularităţile de mai sus evidenţiază diferenţe foarte mari între posibilităţile de organizare a proceselor tehnologice şi condiţiilor de muncă în sectoare industrializate şi cel al construcţiilor.

2. Direcţia de bază în dezvoltarea construcţiei contemporane este industrializarea ei. Sub industrializare trebuie de înţeles procesul mecanizat complex de lucrări de construcţie-montaj, efectuate în flux şi ritmic în decursul întregului an pe şantier de construcţie. În majoritatea cazurilor se preconizează utilizarea pe scară mare a elementelor tip, construcţiilor, blocurilor spaţiale şi nodurilor cu un grad mare de finisare de la uzină.

Unele publicaţii conţin completări, detalieri a conţinutului noţiunii de industrializare:

- utilizarea în procesele tehnologice de maşini, utilaje, echipamente performante care asigură produse de calitate superioară;

- creşterea eficienţei economice prin realizarea de produse constant performante, sub aspectul calităţii, creşterea productivităţii muncii, cost relativ redus ş. a.