Analiza economico-financiară - elemente teoretice și aplicații practice

Capitolul I. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE

ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Obiective:

- cunoasterea obiectului, tipologiei analizei economico-financiare si a utilizatorilor rezultatelor

acesteia;

- prezentarea conŃinutului (etapelor) analizei economico-financiare;

- deprinderea cu mărimile utilizate, metodele, tehnicile si procedeele analizei economicofinanciare;

- prezentarea sistemului de informaŃii si a organizării activităŃii practice de analiză economicofinanciară.

1.1. Definirea si tipurile analizei economico-financiare

Orice activitate desfăsurată în domeniul economic, social, cultural, financiar etc. are un

obiectiv, un scop bine determinat; atingerea obiectivului presupune punerea în practică a unor

concepŃii, determinări stiinŃifice de o mare varietate, specifice domeniului respectiv.

Pentru o activitate economică, obiectivul de bază este, paralel cu satisfacerea unei nevoi

sociale, mai mult sau mai puŃin cunoscute, mai mult sau mai puŃin comandate, realizarea unui profit.

Atingerea obiectivului este condiŃionată de cunoasterea aprofundată a situaŃiei reale a unităŃii, atât prin

prisma unor manifestări exterioare, concretizate în nivelul atins de indicatori specifici, cât si prin

apropierea de esenŃa fenomenelor prin identificarea componentelor care au influenŃat nivelul

indicatorilor si a cauzelor primare care acŃionează asupra acestora. În acest mod, se pot propune măsuri

de corecŃie necesare, care să imprime fenomenelor un comportament dorit, prestabilit.

Indiferent de situaŃia materială a unei întreprinderi, factorul principal care poate influenŃa

mersul pozitiv al acesteia este cel uman. Ca urmare, este necesar ca echipei manageriale să i se pună la

dispoziŃie informaŃii reale, operative, cât mai analitice, semnalând punctele critice, pentru a se putea

interveni prompt si eficient. În furnizarea acestor informaŃii, un rol important revine analizei

economico-financiare.

Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui

întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementele sale componente, în scopul identificării factorilor,

cauzelor si condiŃiilor care l-au generat si l-au influenŃat.

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee

si instrumente care asigură tratarea informaŃiilor interne si externe, în vederea formulării unor aprecieri

pertinente referitoare la situaŃia economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor,

cauzelor si condiŃiilor care au determinat-o, precum si a rezervelor interne de îmbunătăŃire a acesteia,

din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale si financiare.1

Putem spune că analiza economico-financiară presupune descompunerea unor fenomene si

procese complexe în elementele lor cele mai simple, studierea fiecărei componente în parte, cantitativ

si calitativ, reunirea acestor studii parŃiale în sinteză, cu scopul de a separa concluziile cu valenŃe

pozitive de cele negative, formularea de variante de decizii posibile.

Diversitatea activităŃilor desfăsurate de către o întreprindere si varietatea situaŃiilor concrete

întâlnite au determinat necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după

mai multe criterii:

1 Maria Niculescu, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucuresti, 2003, pag. 22.

5

a) În funcŃie de raportul dintre momentul analizei si perioada de desfăsurare a fenomenului,

analiza poate fi:

- analiză postfactum sau analiza realizării obiectivelor – se referă la studiul unor fenomene

prezente si trecute, pe care le analizează sub aspectul nivelului global înregistrat în sine,

precum si în comparaŃie cu o perioadă sau cu un nivel considerat semnificativ, inclusiv prin

prisma influenŃelor pe componente si factori în perioade trecute;

- analiza previzională (prospectivă) – presupune stabilirea, cu o anumită probabilitate, a evoluŃiei

viitoare a fenomenelor si componentelor acestora, în aceleasi condiŃii de existenŃă sau luând în

considerare si alŃi factori decât cei cunoscuŃi; se bazează pe analiza post-factum;

Analiza postfactum priveste prezentul si trecutul, bazându-se pe variabile certe, cunoscute, în

timp ce analiza previzională vizează perspectiva activităŃii, bazându-se pe variabile incerte,

presupuse.

b) Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza, se deosebesc:

- analiza macroeconomică – studiază fenomenele la nivelul economiei naŃionale sau al economiei

mondiale;

- analiza mezoeconomică – cercetează fenomenele si procesele la nivelul sectoarelor sau

ramurilor de activitate;

- analiza microeconomică – studiază fenomenele si procesele economico-financiare la nivelul

întreprinderii.

c) În funcŃie de însusirile esenŃiale ale fenomenelor urmărite, se disting:

- analiza cantitativă – îsi propune cercetarea fenomenelor, componentelor, factorilor prin

determinări comensurative, exprimate prin număr, greutate, suprafaŃă, volum, durată, valoare

etc;

- analiza calitativă – îsi propune desprinderea unor însusiri esenŃiale, cât mai analitice posibil,

care nu au o determinare cantitativă, ajungând cât mai aproape de esenŃa fenomenului; rolul

său constă în elaborarea modelelor de analiză.

d) După modul de urmărire a fenomenelor în timp:

- analiza statică – studiază fenomenele la un moment dat, relevând relaŃiile existente între

elementele si factorii care determină o anumită poziŃie a fenomenului supus analizei;

- analiza dinamică – cercetează fenomenele si procesele economice în schimbarea lor, relevând

poziŃia acestora si modificările survenite în diferite momente.

e) După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:

analiza pe termen scurt (până la un an) – serveste managementului întreprinderii pentru

conducerea operativă a activităŃii;

analiza pe termen lung (peste un an) – implică si deciziile strategice.

f) În funcŃie de poziŃia analistului:

- analiza internă – are ca obiect sprijinirea conducerii întreprinderii în reglarea funcŃionării

întreprinderii si remedierea unor disfuncŃionalităŃi, analistul având o poziŃie privilegiată

deoarece beneficiază de o serie de informaŃii despre întreprinderea analizată care nu sunt

accesibile analistilor externi;

- analiza externă – realizată de partenerii externi (bănci, investitori instituŃionali, clienŃi,

furnizori, instanŃele de judecată etc.) interesaŃi în a-si forma o opinie despre situaŃia

economico-financiară a întreprinderii, pe baza informaŃiilor furnizate de analiza financiară.

1.2. Rolul analizei economico-financiare. Utilizatorii rezultatelor acesteia

Realizarea funcŃiilor întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producŃie, comercială, de personal,

financiar-contabilă) are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii (adică previziune, organizare,

coordonare, decizie si control), fiecare dintre aceste atribute realizându-se prin intermediul anumitor

tipuri de analiză.