Extras din curs
AUDITUL FINANCIAR CONTABIL – DEFINIREA,
ROLUL SI OBIECTIVELE
AUDITULUI FINANCIAR, TIPOLOGIA JURIDICA
1.1. AUDITUL – SCURT ISTORIC
Auditul a fost cunoscut la începuturile secolului al XVIII-lea, fara a fi
precizata data exacta sau localizarea geografica într-un stat.
Istoria economica delimiteaza mai multe etape ale auditului, diferentiate în
functie de categoria sociala care ordona auditul, numiti ordonatori de audit, în
functie de auditori si de obiectivele auditului.
Pâna la începutul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi,
împarati, biserica si stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hotilor pentru
frauda si prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu
al acelei entitati.
Auditorii erau numiti din rândul preotilor si primau calitatile morale ale
acestora.
Framântata istorie a sec. al XVIII-lea pâna la jumatatea sec. al XIX-lea a
produs schimbari si în rândul ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele
jurisdictionale si actionarii au luat locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau
preferati din categoria celor mai buni contabili. Auditul îsi extinde obiectivele
asupra reprimarii fraudelor, a pedepsirii celor care le produceau si a cautarii
solutiilor, pentru pastrarea integritatii patrimoniului.
Sfârsitul secolului al XIX-lea contureaza relatia între auditati si auditori
alesi din rândul profesionistilor contabili sau juristi. Obiectivul lor: atestarea
realitatii situatiilor financiare, cu scopul de a evita erorile si frauda.
Primele patru decenii ale secolului XX, auditul este realizat de profesionisti
specializati în audit alaturi de contabili. Lucrarile erau comandate de stat si de
actionari.
Perioada anilor 1940-1970, când comertul international se dezvolta, este
dominata de schimburi între state cu bunuri si servicii, ordonatorii de audit îsi
Auditul financiar contabil
largesc sfera în rândul bancilor, patronatului si al institutiilor financiare datorita
pietelor de capital. Executarea auditului era realizat de profesionisti de audit si
contabilitate, iar obiectivele cunosc o forma elevata de atestare a sinceritatii si
regularitatii situatiilor financiare. În aceasta perioada, datorita dezvoltarii
profesiei contabile si a influentelor asupra cadrului contabil conceptual, anglosaxonii
dezvolta activitatea de audit pe continentul european.
Doua decenii mai târziu (1970-1990), obiectivele auditului sunt orientate
spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil
(postulate, principii si reguli de evaluare) si a normelor de audit.
Cei care ordonau auditul sunt statele, tertii, actionarii, bancile,
întreprinderile s.a., iar auditorii sunt tot profesionisti de contabilitate si consiliere,
organizate ca profesii liberale, independente, societati de expertiza si audit.
Astazi, fenomenele social economice sunt complexe si nu mai pot fi analizate
multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decât cu concursul specialistilor de
înalta probitate morala si profesionala. Faptele analizate, operatiunile si documentele
aveau ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidela a conturilor,
calitatea controlului intern, respectarea normelor si protectia contra
fraudelor nationale si internationale.
Auditorii, ca specialisti cu o pregatire teoretica superioara, cu o autoritate si
competenta, sunt denumiti experti. Îsi face aparitia activitatea de expertiza, care
reuneste profesionisti cu cunostinte teoretice si practice care, în urma contractelor
primite de la terti, cerceteaza situatiile financiare.
În tara noastra, profesia contabila a fost umbrita la limita simplului
functionar de aplicare a celor mai simple operatii matematice, în lunga istorie a
deceniilor comuniste. Dupa aproape 55 de ani (1994), aceasta profesie onorabila
si responsabila este repusa în drepturile sale.
Expertul contabil, conform reglementarilor legale în vigoare, are dreptul sa
audieze bilantul contabil.
Multi autori1 din tara noastra si din strainatate au definit activitatea de audit
ca fiind examinarea profesionala a unei informatii cu scopul de a exprima o
opinie responsabila si independenta în raport cu un criteriu de calitate.
Conform normelor nationale de audit, „o misiune de auditare a situatiilor
financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia
situatiile financiare au fost stabilite, în toate aspectele lor semnificative, conform
unei referinte contabile identificate“.
Referintele contabile pot fi:
- normele contabile internationale
- normele contabile nationale
- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Audit Contabil si Financiar
- audit fin 1.pdf
- audit fin 2.pdf
- audit fin 3.pdf
- audit fin 4.pdf