Bazele Contabilității

CURS BAZELE CONTABILITATII

1. Definirea contabilitatii

Termenul de contabilitate desemneaza un proces de înregistrare, masurare, sintetizare, interpretare si comunicare a datelor economice si financiare care sugereaza prin imagini codificate cu ajutorul unui limbaj specific averea si activitatile unei întreprinderi.

Înregistrarea si masurarea în contabilitate sunt primele etape parcurse în procesul de tinere a contabilitatii. Înregistrarea presupune consemnarea elementelor de avere si a operatiilor ce definesc activitatile întreprinderii într-un sistem de documente, într-o forma initiala (de simpla constatare) sau într-o forma evoluata (printr-o codificare ceruta de limbajul contabil). Masurarea este operatia de cuantificare a valorilor contabile, sub forma monetara sau prin utilizarea altor unitati de masura.

Sintetizarea este operatia de agregare si de grupare a datelor contabile rezultate în urma înregistrarii si masurarii. Ea se desfasoara zilnic sau la intervale scurte de timp, dar si lunar (prin întocmirea balantelor de verificare) sau trimestrial, semestrial si mai ales anual (prin întocmirea situatiilor financiare).

Interpretarea este operatia prin care se da semnificatie datelor contabile sintetizate mai ales sub forma de situatii financiare. Astfel spus, prin interpretare, practicianul contabil va trebui sa precizeze daca întreprinderea dispune de suficiente lichiditati pentru a face fata platilor scadente, daca activitatile acesteia sunt profitabile sau nu, sa stabileasca riscurile cu care ea se confrunta, sa precizeze modul de finantare a investitiilor si activitatilor principale, sa analizeze conditiile salariale si sociale oferite personalului, sa estimeze marimea remuneratiei proprietarilor. Operatia de interpretare s-ar dovedi insuficienta daca ea nu ar fi însotita de luarea deciziilor de catre utilizatorii de informatii privind cresterea averii si a performantelor întreprinderii, politica de investire si de finantare a acesteia.

Pentru sustinerea interpretarii cu procesul de fundamentare si de luare a deciziilor trebuie ca datele contabile sa ajunga la utilizatori. Operatia de punere la dispozitia utilizatorilor a datelor necesare luarii deciziilor poarta numele de comunicare. Comunicarea poate îmbraca forma raportarii în AGA, publicarii situatiilor financiare în Monitorul Oficial, punerii la dispozitia publicului s unor brosuri numite rapoarte financiare.

Datele generate prin tinerea contabilitatii nu constituie un scop în sine. Dimpotriva, aceste date sunt obtinute pentru a raspunde necesitatilor decizionale ale unei game largi de utilizatori.

Utilizatorii datelor contabile se clasifica în utilizatori externi si utilizatori interni.

Pentru a raspunde cerintelor utilizatorilor externi, întreprinderea organizeaza o contabilitate financiara, iar pentru a da raspuns solicitarilor interne ea tine o contabilitate de gestiune (pentru conducere).

Contabilitatea financiara este un sistem de înregistrare, masurare, sintetizare, verificare, interpretare si comunicare a datelor referitoare la averea si tranzactiile desfasurate de o întreprinderea. Ea raspunde, cu predilectie, nevoilor de informare a utilizatorilor externi.

Echipa manageriala a unei întreprinderi nu ar putea sa conduca numai pe baza datelor puse la dispozitie prin contabilitatea financiara. Limitele contabilitatii financiare sunt constituite, mai întâi, de faptul ca ea se bazeaza pe un cadru juridic, care face ca rationamentele economice sa fie mai putin prezente. Pe de alta parte, o serie întreaga de probleme si rezolvari nu pot face obiectul contabilitatii financiare. Contabilitatea de gestiune îsi atinge obiectivele sale prin:

- determinarea costurilor pe produse, servicii, activitati

- determinarea marjelor si rezultatelor analitice pe produse si activitati

- furnizarea informatiilor necesare elaborarii bugetelor si conturilor previzionale

- furnizarea informatiilor necesare întocmirii tablourilor de bord

- furnizarea informatiilor utilizate pentru masurarea performantelor la nivelul diferitelor structuri ale întreprinderii

2. Cererea si oferta de informatie contabila

2.1. Cererea de informatie contabila

Utilizatorii situatiilor financiare întocmite si publicate de întreprinderi se împart în utilizatori externi si utilizatori interni.

A.Utilizatorii externi sunt:

1. Finantatorii întreprinderii:

a) investitorii potentiali si actuali

b) creditorii

c) furnizorii

d) statul (prin acordarea de subventii)

e) locatorul

2. Clientii

3. Partenerii sociali

4. Statul (prin autoritatea fiscala)

5. Alti utilizatori (colectivitatile locale, concurenta)

1) Finantatorii întreprinderii:

a) Investitorii actuali si potentiali.

Acestia sunt interesati de informatii precum:

- capacitatea întreprinderii de a realiza câstiguri viitoare;

- dividendele distribuite de întreprindere;

- riscul asociat investitiei;

- modul de remunerare al managerilor;

- rezultatul net pe actiune;

- cotatiile actiunii pe diferite piete de capital.

b) Creditorii

Acestia sunt reprezentati de creditorii bursieri si de creditorii bancari.

Creditorii bursieri sunt obligatarii. Acestia sunt interesati sa cunoasca informatii precum:

- randamentul si riscul asociat unei obligatiuni;

- cotatiile obligatiunilor;

- gradul de îndatorare al întreprinderii;

- lichiditatea întreprinderii.