Bazele contabilității

Apărută din necesitatea practică a cunoaşterii realităţii economice, contabilitatea a înregistrat un proces continuu de dezvoltare, parcurgând mai multe etape.

La început şi încă multe secole, s-a statuat ideea că activitatea de a organiza şi ţine contabilitatea este o activitate cu caracter practic. Odată cu dezvoltarea societăţii, însă, s-au acumulat noi modalităţi şi strategii de a organiza şi conduce contabilitatea. Aşa se face că, în prezent, este de neconceput organizarea şi conducerea contabilităţii în afara unor elemente de maximă rigurozitate ştiinţifică.

Rigurozitatea ştiinţifică a desfăşurării unor activităţi sau domenii de preocupare umană conferă acelui domeniu statutul sau caracterul de ştiinţă.

Pentru ca un domeniu de preocupare umană să fie şi ştiinţă, el trebuie să facă următoarele dovezi :

- să aibă un obiect propriu de investigare;

- să folosească o metodă proprie de cercetare;

- să descopere legi şi să stabilească legităţi;

- să folosească un limbaj propriu.

1. Obiectul contabilităţii

A defini obiectul contabilităţii înseamnă a preciza grupul de fapte şi categoria de fenomene de care contabilitatea se ocupă, a preciza unghiul propriu de vedere sub care contabilitatea abordează faptele şi fenomenele respective şi a determina raporturile cu caracter invariabil ce se stabilesc între fapte şi fenomene, pe de o parte, şi cauzele care le-au generat, pe de altă parte.

Toate acestea trebuie clarificate în condiţii specifice de timp şi loc.

A defini obiectul contabilităţii înseamnă, în final, a defini contabilitatea ca ştiinţă.

Definim contabilitatea ca fiind ştiinţa care observă ansamblul mişcărilor de valori exprimate în bani, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere, precum şi raporturile economico-juridice ce se stabilesc între organismele economiei naţionale şi care provoacă decontări băneşti între ele; calculele contabilităţii reflectă, deodată, mişcarea şi transformarea mijloacelor, precum şi a resurselor, în ordinea în care au avut ele loc şi după destinaţia lor în procesul reproductiei sociale.

Din definiţie rezultă următoarele:

- se constituie ca obiect al contabilităţii totalitatea valorilor materiale şi băneşti ce aparţin agentului economic, precum şi raporturile de drepturi şi obligaţii, cu valoare economică, ale agentului economic faţă de terţe persoane, adică patrimoniul agentului economic ;

- unghiul propriu de vedere sub care înţelege contabilitatea să facă abordarea patrimoniului este cel valoric;

- abordarea obiectului propriu (al patrimoniului) de către contabilitate se realizează simultan, dintr-o dublă perspectivă: a mijloacelor economice şi a resurselor ; această abordare se realizează în ordinea în care faptele şi fenomenele au loc, adică cronologic ;

- perimetrul de valori unde se află patrimoniul este de mai mică sau de mai mare intindere, începând cu agentul economic şi terminând cu economia naţională. Prezintă interes organizarea contabilităţii la nivelul agentului economic.

Astfel, am făcut dovada obiectului propriu al contabilităţii.

2. Metoda contabilităţii

Pentru realizarea obiectului propriu, contabilitatea se foloseşte de o serie de tehnici şi procedee specifice, instrumente adecvate, reguli şi principii bine conturate.

Totalitatea tehnicilor şi procedeelor utilizate de contabilitate pentru realizarea obiectului propriu formează metoda contabilităţii.

Cuvântul «metodă» provine din cuvintele greceşti « meta » = « cu » şi « hodos » = « cale ». Prin urmare, definim metoda contabilităţii ca fiind drumul pe planul gândirii sau calea de urmat pe planul raţiunii, în realizarea obiectului propriu. Numai o parte din procedee formează, însă, metoda contabilităţii şi anume numai procedeele specifice ei. De aceea procedeeele utilizate de contabilitate sunt structurate în:

a) procedee generale;

b) procedee comune;

c) procedee specifice.

a) Procedeele generale sunt acele procedee utilizate de toate ştiinţele, deci şi de către contabilitate. Acestea sunt: observarea, clasificarea, compararea, raţionamentul, analiza şi sinteza.

Observarea este procedeul prin care o realitate este înregistrată (consemnată). Contabilitatea se foloseşte de observare prin înregistrarea realităţii economice pe diverşi suporţi fizici (documente, aparate, suporţi magnetici). Contabilitatea va consemna obiectul său de investigaţie şi îl va oferi mai departe ca informaţie.

Clasificarea este procedeul prin care, pornind de la anumite criterii, se pot constitui subgrupe, grupe şi clase de elemente omogene. Contabilitatea se foloseşte de clasificare în structurarea patrimoniului.

Compararea este procedeul prin care se pun faţă în faţă două fenomene şi se raportează unul la celălalt. Contabilitatea, în abordările sale, pune faţă în faţă mijloacele cu resursele economice, ca două faţete ale aceluiaşi patrimoniu.

Raţionamentul este procedeul prin care se formulează anumite adevăruri pe baza unor informaţii existente, despre o anume realitate. Contabilitatea se foloseşte de raţionament în toate demersurile sale de tratare şi redare a patrimoniului.

Analiza este procedeul prin care o realitate complexă este divizată şi studiată în părţi componente, până la cele indivizibile. Contabilitatea foloseşte analiza în cunoaşterea fiecărei structuri patrimoniale.

Sinteza este procedeul invers analizei şi constă în unificarea elementelor structurale pe diverse niveluri de detaliere, până la fenomenul final, complex, în vederea caracterizării lui. Contabilitatea se foloseşte de sinteză prin structurarea elementelor patrimoniale în subgrupe, grupe, clase, până la întreg patrimoniul şi cunoaşterea acestuia, în ansamblul lui.

b) Procedeele comune sunt acele procedee ce aparţin doar ştiinţelor economice şi pe care le utilizează, deci şi contabilitatea. Între acestea amintim: documentarea, evaluarea, inventarierea şi calculaţia.

Documentarea este procedeul prin care faptele şi fenomenele economice se consemnează pe diverşi suporţi tehnici, denumiţi generic « documente ».

Contabilitatea se foloseşte de documentare în dublu sens :

- pe de o parte, realitatea economică ce face obiect al contabilităţii, se consemnează pe documente contabile.