Extras din curs
3.1.Aspecte teoretice
În prezent, întreprinderile românesti întocmesc un model de bilant lista prin actiunea
OMF 94/2001 (în cazul întreprinderilor mari) si respectiv OMF 306/2002 (în cazul
întreprinderilor mici si mijlocii). Marile posturi bilantiere sunt:
A.Active imobilizate
B.Active circulante
C.Cheltuieli în avans
D.Datorii ce trebuie platite într-o perioada de un an
E.Active circulante, respectiv datorii curente nete
F.Total active minus datorii curente
G.Datorii ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an
H.Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
I.Venituri în avans
J.Capital si rezerve
Activul bilantier este constituit din posturile rubricilor A, B si C în timp ce pasivul
bilantier din posturile rubricilor D, G, H, I si J. Rubricile E si F reprezinta indicatori economicofinanciari,
implicati în analize si, implicit, în fundamentarea unor decizii:
Rubrica E reprezinta indicatorul "fond de rulment". În contextul bilantului lista, suma
algebrica a necesarului în fond de rulment si a trezoreriei nete este data tocmai de suma algebrica
a:
B + C – D – I
La rândul ei, rubrica F reprezinta un alt indicator semnificativ în analizele financiare. El
exprima capitalurile "permanente", ca diferenta între total active si datorii curente (datorii pe
termen scurt).
Prezentarea distincta a datoriilor pe termen scurt (rubrica D) de datoriile pe termen lung
(grupa G), modul în care intentia conducerii întreprinderii conduce la încadrarea investitiilor în
investitii pe termen lung sau investitii pe termen scurt probeaza orientarea modelului promovat de
contabilitatea româneasca spre analizele de tip exigibilitate – lichiditate.
În consonanta cu reglementarile induse de OMF 94, din 20 februarie 2001, vom recurge la
urmatoarele delimitari si definitii impuse structurii bilantului contabil:
a)Pentru activ
Potrivit cadrului contabil conceptual international, un activ este o resursa controlata de
întreprindere:
-care provine din evenimente trecute;
-de la care se asteapta sa genereze avantaje economice viitoare (beneficii; fluxuri de
trezorerie.
Avantajele economice legate de un activ corespund potentialului prin care acest element
contribuie, direct sau indirect, la un flux de lichiditati sau de echivalente de lichiditati de care sa
beneficieze întreprinderea.
Imobilizari necorporale: conform standardului international IAS 38 "Imobilizari
necorporale", aceste bunuri sunt active nemonetare identificabile, fara substanta fizica, detinute în
vederea utilizarii lor pentru productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate
tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative.
În categoria imobilizarilor necorporale sunt incluse: cheltuielile de constituire (numai
conform Directivei a IV-a); cheltuielile de dezvoltare (numai în anumite conditii); concesiunile;
brevetele; licentele; marcile; drepturi si valori similare (know-how, modele, schite); fondul
comercial; programele informatice; imobilizarile necorporale în curs etc.
Imobilizari corporale: conform standardului international IAS 16 "Imobilizari
corporale", aceste bunuri sunt active corporale detinute de o întreprindere fie pentru a fi utilizate
în productia de bunuri sau prestarea de servicii, fie pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi
folosite în scopuri administrative.
În categoria imobilizarilor corporale sunt incluse: terenurile si amenajarile de terenuri;
constructiile; instalatiile tehnice, mijloacele de transport, animale si plantatii; mobilier, aparatura
birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale;
imobilizari corporale în curs etc.
În principiu, recuperarea valorii imobilizarilor necorporale si corporale se face prin
sistemul amortizarilor, conform standardelor internationale IAS 38 si IAS 36. Deprecierea
suplimentara, dincolo de nivelul amortizarilor, se face conform standardului international IAS 36
"Deprecierea activelor".
Imobilizarile financiare reprezinta titluri si creante financiare (creante, în special sub
forma de împrumuturi acordate). În conformitate cu sistemul contabil practicat în prima etapa a
reformei, imobilizarile financiare cuprindeau titlurile de participare, titlurile imobilizate în
activitatea de portofoliu, alte titluri imobilizate si creante imobilizate. Pentru diferentierea
titlurilor financiare se avea în vedere, în primul rând, intentia pentru care ele au fost achizitionate,
intentie care se regasea în definitia fiecarei categorii. Modelul impus de OMF 94 (conform
Directivei A IV-a) delimiteaza imobilizarile dinanciare în primul rând tinând cont de necesitatile
contabilitatii consolidate (grupurilor de societati). Sunt urmarite, în acest sens, titlurile de
participare detinute la filialele din cadrul grupului, titlurile de participare detinute la societatile
din afara grupului, imobilizari financiare sub forma de interese de participare, titluri puse în
echivalenta. La acestea se adauga alte titluri imobilizate si creante imobilizate.
În viziunea referentialului contabil international, imobilizarile financiare si investitiile
financiare pe termen scurt se regasesc în cele doua categorii de plasamente: plasamente pe termen
lung si plasamente curente. Contabilizarea si evaluarea lor se fac în conformitate cu standardul
internationa IAS 39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare".
În principiu, plasamentele sunt evaluate la valoarea justa (o forma de exprimare a valorii
de piata). Deprecierile constatate pe parcursul existentei lor se înregistreaza în categoria
provizioanelor.
Activele circulante au fost definite în contextul prezentarii bilantului conform
standardului international IAS 1: termen echivalent, active curente.
Stocurile: conform standardului IAS 2 "Stocurile" sunt active:
-detinute pentru a fi vândute în cursul normal al activitatii;
-în curs de productie, pentru o astfel de vânzare;
-sub forma de materii prime sau de furnituri care trebuie sa fie consumate în procesul de
productie sau de prestare de servicii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bilantul Contabil si Pozitia Financiara a Intreprinderii.pdf