Contabilitate

Registrele de contabilitate

Potrivit legii principalele registre ce se folosesc în contabilitate sunt:

- registrul-jurnal;

- registrul-inventar;

- cartea mare.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistreaza prin articole contabile, în mod cronologic, operatiile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor dupa data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. Poate fi prezentat sub forma generala fie sub forma unor registre-jurnal auxiliare, care sunt cele privind: aprovizionarile, vânzarile, trezoreria, operatiile diverse.

Registrul-inventar este tot document contabil obligatoriu în care se înregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si de pasiv, grupate în functie de natura lor la fel ca în bilantul contabil, inventariate pe baza listelor de inventariere, potrivit normelor legale.

Registrul “cartea mare” este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrarile efectuate în registrul jurnal, stabilindu-se situatia fiecarui cont, respectiv soldul initial, rulajele si soldurile finale.

Înscrierea datelor în registre se poate face manual sau cu mijloace automate de prelucrare astfel încât sa fie vizibile. Pentru verificarea înregistrarii corecte în contabilitate a operatiilor patrimoniale se întocmeste lunar balanta de verificare, care este un document contabil care serveste si la întocmirea bilantului.

În cazul în care se folosesc mijloace de prelucrare automata a datelor, aceste mijloace trebuie sa asigure respectarea normelor contabile, de stocare, de pastrare pe suporti tehnici si controlul datelor înregistrate si sa ofere informatii necesare în cazul unui eventual control.

Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative, care stau la baza înregistrarii lor în contabilitate, se pastreaza în arhiva timp de zece ani, cu începere de la data încheierii exercitiului în cursul carora au fost întocmite, cu exceptia statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 de ani.

Bilantul contabil

Pentru realizarea functiilor contabilitatii de informare, decizie si control este necesar ca în urma lucrarilor curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic informatiile generate de conturi si calcule contabile în documente de sinteza expresiv si relevante, accesibile nu numai specialistilor, ci si celor interesati de gestiunea unitatii patrimoniale în calitate de investitor, administrator, creditor, banca, fiscalitate si alte organisme economice si sociale.

Potrivit legii bilantul contabil se întocmeste obligatoriu anual precum si în alte situatii: fuziuni sau încetari. Dupa ce s-a întocmit el trebuie depus la directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat.

Bilantul contabil se compune din:

- bilant;

- contul de profit si pierdere (contul de executie);

- anexa

- raportul de gestiune.

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale la încheierea exercitiului precum si alte situatii prevazute de lege: fuziune sau încetari.

Bilantul cuprinde 2 grupe principale: activul si pasivul.

În activ se cuprind:

- activele imobilizate;

- activele circulante;

- conturi de regularizare si asimilate – activ;

- prime de rambursare a obligatiunilor.

Pasivul cuprinde:

- capitaluri proprii;

- provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

- datorii;

- conturi de regularizare si asimilate – pasiv.