Contabilitate aprofundată

Lichidarea reprezinta ansamblul de operatii economice si financiare determinate de dizolvarea sau falimentul judiciar al unei societati comerciale.

Dizolvarea urmata de lichidare (denumita si lichidare conventionala) potrivit legii nr. 31 / 1990 a societatilor comerciale are loc în cazul:

- trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;

- imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia;

- hotarârea adunarii generale a asociatilor;

- falimentul;

- reducerea capitalului social cu 50 % sau micsorarea capitalului social sub minimul legal, daca actionarii nu decid completarea lui;

- numarul actionarilor s-a redus sub cinci, daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui, si nu a fost completat.

Din punct de vedere managerial se desemneaza unul sau mai multi lichidatori, alesi dintre asociati sau terti (persoane fizice sau juridice). Lichidatorul devine singurul mandatar al societatii intrate în dizolvare punând capat vechilor organe de gestiune ( consiliul de administratie, directorul sau girantul). Asa cum prevede potrivit Legea societatilor comerciale nr. 31 / 1990 , lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii. Ei sunt obligati sa primeasca si sa pastreze, pe baza de inventar si de bilant, patrimoniul, registrele ce li s-au încredintat de administratori si actele societatii. De asemenea, ei vor tine un registru cu toate operatiunile lichidarii, în ordinea datei lor.

În plan comercial si financiar lichidatorii au dreptul:

- sa exercite si sa termine operatiile de comert referitoare la lichidare;

- sa vânda prin licitatie publica imobilele si orice avere imobiliara a societatii, vânzarea bunurilor neputându-se efectua în bloc;

- sa faca tranzactii;

- sa lichideze si se încaseze creantele societatii, chiar în caz de faliment al debitorului, dând chitanta;

- sa contracteze obligatii cambiale, sa faca împrumuturi neipotecare;

- sa îndeplineasca orice alte acte necesare.

Daca lichidatorii întreprind noi operatii comerciale ce nu sunt necesare în scopul lichidarii, sunt raspunzatori personal si solidar de executarea lor.

Lichidarea judiciara este o lichidare pronuntata printr-o decizie judecatoreasca la cererea asociatilor, creditorilor sau a reprezentantului masei obligatarilor. Se efectueaza potrivit prevederilor legii nr. 65 /1955 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare, precum si a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 58 / 1997 pentru completarea Legii nr. 64 / 1995. Este cazul lichidarii atunci când întreprinderea nu mai poate face fata platii datoriilor sale comerciale.

Gestiunea societatii comerciale intrata în lichidare judiciara se realizeaza de catre judecatorul sindic desemnat de presedintele tribunalului.

În continuare sunt prezentate problemele financiar contabile determinate de lichidare:

1. Tinerea contabilitatii

Din punct de vedere contabil lichidarea întreprinderii genereaza urmatoarele probleme:

a. Trecerea de la principiul continuitatii activitatii la principiul lichidarii, în consecinta regulile de evaluare si clasificare a activelor si datoriilor nu mai sunt aceleasi.

- Nu mai este necesara distinctia între activele imobilizate si cele circulante si dintre datoriile pe termen lung si scurt.

- Costul activelor imobilizate si stocurilor apare direct în contul de profit si pierdere iar activarea unor cheltuieli nu mai are sens.

- Costul istoric este înlocuit cu valoarea de lichidare.

b. Analiza modului în care actualul PCG contine conturile necesare sa construiasca si divulge lichidarea întreprinderii. La o prima analiza se poate aprecia ca actualul plan de conturi furnizeaza conturile necesare evidentierii procesului de lichidare. Si totusi, la o analiza riguroasa si de detaliu, în cartea de contabilitate, în special cea franceza, sunt formulate solutii privind folosirea unor conturi distincte cum sunt:

- 128 Rezultatul lichidarii

- 673 cheltuieli exceptionale privind lichidarea

- 773 venituri exceptionale din lichidare