Contabilitate aprofundată

Tehnica de inregistrare in contabilitate a operatiunilor economica nu prezinta dificultati datorita diversitatii conturilor utilizate. Aceasta tehnica raspunde cerintelor partidei duble si cerintelor normelor aplicabile in domeniul contabilitatii.

Normele contabile au la baza legea contabilitatii si OMFP 1752/2005 privind reglementul contabil conforme cu directivele europene.

Operatiunile inregistrate in contabilitate se impart in doua categorii:

1. operatiuni curente –se refera la cumparari, vanzari, incasari, plati, etc.

2. operatiuni speciale – prezinta un grad mai mare de complexitate cum ar fi: operatiunile cu devize, cu valute sau operatiuni de aparare a intreprinderii in relatia acesteia cu mediul economic.

Inregistrarile in contabilitate a operatiunile presupune efectuarea unei analize juridice cu privire la respectarea legalitatatii pentru activitatea care o desfasoara.

Determinarea valorii tranzactiilor respectiv a evaluarii activitatilor reprezinta o activitate cu un grad de complexitate deosebit.

Aplicarea regulilor si normelor in contabilitate scoate in evidenta existenta unui adevarat drept contabil.

SURSELE DREPTULUI CONTABIL

Obtinerea informatiei contabile necesare diferitelor categorii de utilizatori are la baza o reglementare minutioasa respectiv utilizarea normelor contabile.

Structura surselor de drept contabil:

I. Surse legale ale dreptului contabil

A. Surse internationale – sunt reprezentate de directivele comunitatii economice europene. Comunitatea economica europeana a elaborat in materie de contabilitate:

A.1. Directiva a IV-a din 25 iulie 1978 – cuprinde dispozitii se refera la contabilitati individuale respectiv la situatiile financiare individuale intocmite de catre intreprindere. In continutul directivei se intalnesc reguli cu privire la intocmirea situatiilor financiare, prezentarea acestora, controlul si auditarea. Directiva prezinta dispozitii cu privire la indicatorii care trebuie sa fie prezentati de catre intreprinderile individuale.

A.2. Directiva a VII-a din 13 iunie 1983 – are in vedere situatiile financiare intocmite de catre grupurile de intreprinderi. Aceste situatii financiare sunt denumite situatii financiare consolidate. Directiva cuprinde dispozitii cu privire la intocmirea, prezentarea si auditarea situatiilor financiare consolidate.

B. Surse nationale

II. Alte surse ale dreptului contabil

A. Surse internationale

Directivele existente in continutul directivelor pot fi preluate in reglementarile contabile ale statelor comunitatii economice europene (CEE). Potrivit dispozitiilor existente in cadrul directivelor fiecare stat poate sa pastreze in continutul reglementarilor contabile elementele care reprezinata dispozitii nationale.

Reglementarea contabila existenta in tara noastra are la baza normalizarea contabilitatii efectuate de CEE si normalizarea contabilitatii efectuate de FASB:

- potrivit CEE – situatiile financiare sunt formate din: bilant, contul de profit si pierdere si anexa la situatiile financiare;

- potrivit FASB – normalizarea FASB pune la dispozitie standarde de raportare financiara (IFRS):

H IFRS 1-8

H IFRIC – interpretari si comentarii ale standardelor de raportare financiara

H IAS 1-41

H SIC – interpretari si comentarii ale standardelor

H Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare

Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare

In continutul lui sunt prezente urmatoarele aspecte:

1) Utilizarea situatiilor financiare

Persoanele interesate de rezultatele obtinute de intreprindere pe parcursul exerciilor financiare: creditori, debitori, investitori, proprietari, publicul.

2) Scopul intocmirii situatiilor financiare

Reprezinta reflectarea:

a) pozitia financiara – este reprezentata in continutul bilantului ca diferenta intre active si datorii. Ea scoate in evidenta capacitatea entitatii de a genera in perioada viitoare numerar sau echivalente de numerar necesare pentru stingerea obligatiei fata de terti si pentru dezvoltari viitoare.

b) performatele financiare – este reflectata in contul de profit si pierdere ca diferenta intre venituri si cheltuieli. Veniturile sunt completate de castiguri iar cheltuielile de pierderi. Performanta financiara a entitatii reflecta capacitatea economica de a obtine profit din actrivitatile desfasurate.

3) Concepte de baza

a) Conceptul de continuare a activitatii

La sfarsitul exercitiului financiar trebuie sa cercetam prezenta unor factori care ar putea sa actioneze in perioada urmatoare in directia continuitatii activitatii. Acesti factori pot fi:

- Diminuarea continua a valorii activelor datorita deprecierii acestora pana la eliminarea lor din bilant

- Cresterea continua a datoriilor si contractarea de catre intreprindere a unor datorii noi fara a exista posibilitatea de rambursare

- Pierderea de piete importante

- Existenta unui fond de rulment negativ si a unei trezorerii negative

Intocmirea situatiilor financiare se bazeaza pe evaluarea contabila a elementelor de natura activelor si datoriilor. Cand activitatea intreprinderii nu este continua evaluarea elementelor de natura activelor si datoriilor va avea la baza valoarea lichidativa a acestora.

b) Conceptul de contabilitate de angajamente

4) Structuri ale situatiilor financiare

Un set complet de situatii financiare este format din:

a) Bilant - reflecta pozitia financiara a entitatii prin structurile sale:

i) Active

Este o resursa controlata de intreprindere capabila sa aduca beneficii economice pentru aceasta. Expresia “controlata de intreprindere” are in vedere faptul ca intreprinderii i se cuvin beneficii economice obtinute din utilizarea activului.

Entitatea primeste beneficii economice aduse de catre activul curent indiferent daca activul este sau nu in proprietatea entitatii (ex.: leasing financiar)

Activele pot sa aduca beneficii economice prin:

- Utilizarea lor individuala

- Utilizarea lor impreunca cu alte active prin stingerea unei datorii in contul transferului activului;

- Distribuirea activelor catre actionari sau asociati;

- Schimbul activului cu un alt activ.

Activele pot fi grupate in:

(1) Activ curent – atunci cand:

(a) Este detinut de catre entitatea pentru a fi utilizat, vandut, consumat in conditii normale ale circuitului de exploatare