Contabilitate bancară

Ca toti agentii economici, si societatile bancare au obligatia sa organizeze evidenta contabila. Obligatia se refera la societatile bancare care au sediul în România, la sucursalele si alte subunitati din strainatate ale bancilor românesti, dar si la subunitatile cu sediul în România apartinând unor banci straine.

Bancile, în calitate de unitati patrimoniale, au obligatia sa asigure:

- întocmirea documentelor justificative pentru orice operatiune care afecteaza patrimoniul bancii;

- înregistrarea în contabilitate a operatiunilor patrimoniale;

- inventarierea patrimoniului;

- întocmirea bilantului contabil;

- controlul asupra operatiunilor patrimoniale efectuate;

- furnizarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia patrimoniului si rezultatele obtinute.

Controlul asupra operatiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectueaza de catre:

- persoanele care conduc contabilitatea (care efectueaza controlul financiar preventiv si controlul financiar de gestiune);

- cenzori sau alte persoane împuternicite de banca, dupa caz;

- organele de control financiar si fiscal ale statului;

- alte organe cu atributii de control.

Contabilitatea se tine în moneda nationala, dar operatiunile privind investitiile de capital strain, operatiunile cu valuta (operatiuni curente de schimb), disponibilitatile în devize se înregistreaza în contabilitate atât în devize cât si în lei la cursul valutar de schimb în vigoare la data efectuarii lor.

Operatiunile efectuate de subunitatile proprii în strainatate pot fi înregistrate pe parcursul perioadei de gestiune si numai în devize urmând ca la sfârsitul exercitiului sau la alte perioade sa se converteasca în lei soldurile si rulajele conturilor.

Pentru bunurile importate convertirea în lei a preturilor externe se face potrivit cursului valutar de schimb la care se înregistreaza declaratia vamala.

Planul de conturi pentru institutiile financiar-bancare contine 8 clase simbolizate cu o cifra care cuprind mai multe grupe de conturi simbolizate cu 2 cifre, grupe care contin conturi sintetice de gradul I simbolizate cu 3 cifre, conturi de grad II simbolizate cu 4 cifre si chiar conturi de grad III simbolizate cu 5 cifre.

Cele 8 clase sunt :

Clasa 1 – Operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare

Clasa 2 – Operatiuni cu clientela

Clasa 3 – Operatiuni cu titluri si operatiuni diverse

Clasa 4 – Valori imobilizate

Clasa 5 – Capitaluri proprii, asimilate si provizioane

Clasa 6 – Cheltuieli

Clasa 7 – Venituri

Clasa 9 – Operatiuni în afara bilantului

Aceste conturi se dezvolta în analitic în functie de competenta fiecarei banci, tinându-se cont de criterii generale, dar si de necesitatile proprii.

Ordonarea conturilor în planul de conturi s-a facut pe criteriul lichiditatii activelor, respectiv exigibilitatii pasivelor.

Pentru contabilizarea operatiunilor de mandat în contul trezoreriei statului bancile utilizeaza conturi în cadrul clasei a 8-a.

Sarcinile (obiectivele) contabilitatii constau în:

a) contabilitatea se tine în partida dubla si trebuie sa asigure înregistrarea cronologica si sistematica în contabilitate a tuturor operatiunilor patrimoniale în functie de natura lor, în mod simultan în debitul unor conturi si creditul altor conturi denumite conturi corespondente;

b) stabilirea totalului sumelor debitoare si creditoare, precum si a soldului final al fiecarui cont;

c) întocmirea lunara a balantei de verificare care reflecta egalitatea între totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare si egalitatea între totalul soldurilor debitoare si totalul soldurilor creditoare ale conturilor;

d) prezentarea situatiei patrimoniului si a rezultatelor obtinute, respectiv a activelor si pasivelor prin bilant, precum si a veniturilor, cheltuielilor, beneficiilor sau pierderilor prin contul de profit si pierdere.

1.2. REGULI PRIVIND EVALUAREA

ÎN CONTABILITATEA BANCARA

Cele mai multe reguli privind evaluarea elementelor patrimoniale apartinând bancii sunt cele general valabile:

1.La data intrarii în patrimoniu bunurile se evalueaza si se înregistreaza în contabilitate la valoarea de intrare denumita valoare contabila care se stabileste astfel:

a) pentru bunurile procurate cu titlu oneros la costul de achizitie;

b) pentru bunurile produse de banca (de exemplu programe informatice) la costul de productie;

c) pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit la valoarea de utilitate în functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora.

d) creantele si datoriile se înregistreaza la valoarea lor nominala.

2.Cu ocazia inventarierii, elementele patrimoniale se evalueaza la valoarea lor actuala sau de utilitate denumita valoare de inventar. Aceasta se stabileste astfel:

a) pentru bunuri în functie de utilitatea bunului în unitate si pretul pietei;

b) pentru creante si datorii în functie de valoarea lor probabila de încasat, respectiv de plata.

3.La încheierea exercitiului evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea de intrare în patrimoniu (cea contabila) pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

4.La data iesirii din patrimoniu sau la darea în consum bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea de intrare.

Apar însa si reguli specifice:

1.La închiderea contabila operatiunile de acoperire sunt evaluate la cursul utilizat care poate fi la vedere sau la termen pentru evaluarea elementelor acoperite.

2.Operatiunile în devize se înregistreaza în conturi deschise pe fiecare deviza in parte, iar soldul acestora se evalueaza la valoarea lor de piata.

3.Cesiunile temporare de active sunt considerate operatiuni de trezorerie cu mentinerea în activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitatea de rascumparare se înregistreaza în conturi în afara bilantului.

4.Titlurile de tranzactie (achizitionate cu intentia de a le pastra mai putin de 6 luni; au lichiditate mare) se evalueaza la valoarea lor de piata.

5.Primele sau decotarile aferente titlurilor de investitii se repartizeaza asupra conturilor de venituri sau asupra conturilor de cheltuieli, dupa caz, prorata temporis (treptat, esalonat) pe durata de viata reziduala a titlurilor. În cazul scaderii valorii titlurilor de investitii (deprecierea valorii acestora pe piata) nu se constituie provizion.

6.Activele gajate sau date în garantie, cu excepta numerarului, sunt mentinute în toate cazurile în bilantul bancii. Activele primite în gaj sau garantie, cu exceptia numerarului, nu figureaza în bilantul bancii.

1.3. PRINCIPIILE CONTABILE

Principiile contabile a caror respectare conduce la prezentarea fidela a activelor, pasivelor, cheltuielilor si veniturilor bancii sunt:

1) principiul prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinând cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior. Ca atare, se vor lua în considerare numai beneficiile realizate, se vor exclude câstigurile potentiale cum sunt cele pe titluri sau imobilizari, se vor lua imediat în considerare pierderile probabile chiar daca ele nu vor fi cunoscute decât dupa închiderea exercitiului. Exista însa si derogari:

- se iau în considerare rezultatele nerealizate pe titlurile de tranzactie;

- nu se provizioneaza minusvalorile latente pe titlurile de investitii;

- în anumite conditii se iau în considerare rezultatele potentiale privind instrumentele financiare la termen;

- se înregistreaza la pretul de piata operatiunile în devize.

2) principiul permanentei metodelor ;

3) principiul continuitatii activitatii ;

4) principiul independentei exercitiului consta în delimitarea în timp a veniturilor si cheltuielilor pentru determinarea clara a rezultatului legat de un anumit exercitiu.