Contabilitate Financiară

1. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PERMANENTE

1.1. Definitii proprii capitalurilor

În sensul cel mai larg capitalul este unul din factorii de productie care poate fi definit

ca o bogatie folosita pentru productie. Notiunea de capital are cel putin trei acceptiuni

principale:

1. O acceptiune economica potrivit careia capitalul este o categorie economica care

exprima totalitatea resurselor materiale, acumulate si reproductibile, care prin asociere cu alti

factori de productie, participa la realizarea de noi bunuri economice, în scopul obtinerii de

profit. În aceasta calitate mai este cunoscut si prin demersurile formale pe care le îmbraca, de:

capital real, capital tehnic sau fizic, bunuri investitionale, bunuri capital, bunuri instrumentale,

capital echipament, capital fix, capital circulant.

2. O acceptiune financiara potrivit careia capitalul este resursa care cu timpul

produce avantaje (profit). Este în relatie pozitiva cu investirea si negativa cu consumul.

3. O acceptiune juridica potrivit careia capitalul este un drept, o relatie între individ

sau grup de indivizi si ansamblul de bunuri cuprinzând: bani, masini, echipament, cladiri,

pamânt, hârtie de valoare, creante, deci total active. Potrivit acestei acceptiuni, cu largi

implicatii financiar-contabile, categoria economica de capital are o interpretare lato senso

cuprinzând:

a) capitalurile proprii;

b) patrimoniul public;

c) capitalurile împrumutate si datoriile asimilate, pe termen mediu si lung.

Corelat cu aceasta ultima acceptiune din punct de vedere financiar-contabil

capitalurile detinute de asociati si actionari (agenti economici) reprezinta componente ale

pasivului patrimoniului destinat a finanta de o maniera durabila activul patrimonial. Pe

considerentul ca ele se afla la dispozitia agentilor economici pe o perioada mai mare de timp,

de regula mai mare de un an, ele poarta denumirea de capitaluri permanente.

În viziunea cadrului conceptual contabil IASC, de o atentie deosebita se bucura

componenta capitalul propriu care reprezinta dreptul actionarilor (interesul rezidual) în

activele întreprinderii; dupa deducerea tuturor datoriilor acestora.

Capitalurile proprii sunt definite ca interes rezidual al proprietarilor întreprinderii,

determinat ca diferenta între totalul activelor si datoriilor acesteia la un moment dat.

Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate incerta din punct de vedere al datei sau

sumei aferente.

Datoriile pe termen lung reprezinta orice datorie care nu îndeplineste conditiile

datoriilor curente, adica o datorie este curenta atunci când: se asteapta sa fie decontata în

cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii sau este exigibila în termen de 12 luni

de la data bilantului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Capitalul social este dreptul proprietarilor asupra unei societati si corespunde acelei

parti din capitalul propriu asigurata prin aportul în natura si/sau în numerar al actionarilor sau

asociatilor.

Actiunile sunt titluri de valoare negociabile pe piata financiara si reprezinta o unitate

de drept de proprietate într-o societate.

Partile sociale sunt titluri de valoare care nu se pot negocia pe piata financiara.

Capitalul subscris ne-varsat reprezinta angajamentul investitorilor de a plati pentru

actiunile subscrise, la o data viitoare sau în transe, o suma de bani sau sa transfere alte resurse

pe numele societatii.

Capitalul subscris varsat reprezinta capitalul care este eliberat sau concretizat

efectiv în bani si/sau natura realizat de catre actionari/asociati.

Valoarea de randament a titlului este valoarea corespunzatoare profitului net

nerepartizat ce revine pe o actiune capitalizat în functie de rata medie a dobânzii pe piata.

Valoarea matematica reprezinta activul net aferent unei actiuni.

Valoarea de lichidare a titlului este valoarea care rezulta din vânzarea fortata a

întreprinderii într-un interval limitat.

Dreptul de subscriere este titlul de valoare negociabil care reprezinta pierderea de

valoare înregistrata de o actiune veche în cazul emisiunii de actiuni noi pentru aport în

numerar la un pret de emisiune inferior valorii contabile anterioare.

Dreptul de atribuire este un titlu de valoare negociabil care reprezinta pierderea de

valoare înregistrata de o actiune veche în cazul cresterii de capital prin operatiuni interne.

Primele de capital reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala

a actiunilor create pentru remunerarea aporturilor în numerar, în natura, provenite din

operatiunile de fuziune sau de conversie a unor obligatiuni în actiuni.

Rezervele de reevaluare reprezinta plusul sau minusul de valoare rezultat în urma

reevaluarii activelor imobilizate.

Rezultatele sunt structuri de capitaluri proprii care îmbraca forma profitului sau

pierderii, iar în raport cu perioada la care se refera sunt: rezultate reportate si rezultate ale

exercitiilor curente.

Împrumuturile din emisiuni de obligatiuni, denumite si împrumuturi obligatare,

sunt de regula împrumuturi pe termen lung contractate de o societate pe actiuni. Ele sunt

reprezentate prin titluri de valoare negociabile denumite obligatiuni.

Cuponul reprezinta dobânda anuala a obligatiunii, calculata prin aplicarea ratei

dobânzii asupra valorii nominale a obligatiunii.

Pretul de emisiune al obligatiunii reprezinta pretul ce va fi încasat de obligatar.

Pretul de rambursare este pretul la care vor fi amortizate (rambursate) obligatiunile.

Prima de rambursare reprezinta diferenta dintre pretul de rambursare si pretul de

emisiune al obligatiunilor.