Contabilitate - master

Introducere

Formarea unui sistem contabil în concordanţă cu evoluţiile economiei de piaţă , după revoluţia din 1989 impunea regândirea pe noi baze a sistemului contabil existent Întrucât prin sistemul contabil se realizează o gestiune eficientă a activităţilor economice, reforma contabilităţii a început aşa cum era şi normal din domeniul legislativ. Situaţiile financiare ale unei companii reprezintă modalitatea, prin care informaţia contabilă este pusă la dispoziţia factorilor decizionali. De aceea, companiile îşi publică situaţiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înţelese de către cititorul interesat

Prin adoptarea şi implementarea Legii 15/1990, care avea în vedere procesul de transformare a întreprinderilor de stat în regii autonome şi societăţi comerciale şi a Legii 31/1990, privind societăţile comerciale, republicată, modificată şi completată în prezent prin Legea 302/2005, se începe procesul de reformă în contabilitatea românească.Legea Contabilităţii 82/1991 respectiv, Hotărârea Guvernului 704/1993 reprezintă piatra de temelie a noului sistem contabi Acest proces de trecere la un nou sistem contabil trebuia să aibă în vedere o serie de particularităţi (economice, politice, sociale şi culturale) pentru a răspunde în cele mai bune condiţii noilor necesităţi apărute.

Pentru ţara noastră şi pentru economia românească în care statul avea un rol important în activitatea economică, lipsea unui mecanism de finanţare bine pus la punct, în care o profesie contabilă liberală abia încerca să se formeze iar fiscalitatea era pe primul loc în contabilitate, s-a ajuns la concluzia că cel mai potrivit sistem contabil este cel francez, care a oferit astfel o punte de legătură cu Directivele Europene.

Pentru a promova profesia contabilă liberală, în 1994 a luat fiinţă Corpul Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi (CECCAR) iar prin Ordonanţei Guvernului 75/1999 s-au pus bazele legislative pentru o nouă perspectivă a profesiei contabile, în ceea ce priveşte credibilitatea şi exigenţa, şi anume aceea de auditor financiar.

Ca răspuns la noua problematică apărută în domeniul contabil s-a impus implementarea Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS) şi Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Primele au apărut şi au fost adoptate întrucât pe pieţele de capital marea majoritate a agenţilor economici se încadrau în modelul anglo-saxon. Cu privire la al doilea element şi anume IFRS-urile, adoptarea acestora are în vedere armonizarea cu sistemul internaţional de contabilitate şi este considerat a fi al treilea val al reformei contabilităţii româneşti Trecerea la aceste IFRS-uri are influenţe majore asupra prezentării poziţiei lor financiare, precum şi a performanţelor, şi deci, o nouă prezentare a informării financiare a agenţilor economici

Această nouă stare de fapt s-a datorat într-o oarecare măsură şi asistenţei oferite de către Institutul Experţilor Contabili din Scoţia (ICAS), susţinut de Know How Found din Marea Britanie, pentru realizarea unui eficient proces de reformă în domeniul contabil. Noi reglementări precum: Ordinul Ministerului Finanţelor 403/1999, înlocuit cu Ordinul 94/2001 referitor la aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, iar acesta din urmă completat la rândul său cu Ordinul 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu Directivele Europene, au contribuit la transformarea radicală a sistemului contabil românesc. Practic Ordinul 94/2001 este reglementarea care aduce schimbări de bază în domeniul reglementărilor contabile şi răspunde în cea mai mare măsură noilor cerinţe ale economiei româneşti în sensul că prin intermediul său se încerca amortizarea impactului pe care îl are desfăşurarea reformei economice asupra procesului de atragere a investitorilor străini, se prezintă noi posibilităţi de prezentare a situaţiilor financiare, sunt abordate noi categorii de utilizatori ai informaţiei contabile: investitorii prezenţi şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii şi publicul(pe lângă organele statului cărora le erau destinate raportările financiare).Interferenţa dintre contabilitate şi sistemul de drept existent este evidenţiată de utilizarea terminologiei juridice în contabilitate.De exemplu, doctrina contabilă franceză (optica juridică) utlizează noţiunea de patrimoniu în definirea situaţiilor financiare spre deosebire de Cadrul general al IASB(optica economică)

În România Reglementările contabile armonizate aprobate prin Ordinul 94/2001 utilizează noţiunea de „pasiv” în definirea bilanţului în timp ce Reglementările contabile simplificate conform Ordinul 306/2002 renunţă la această noţiune.

În prezent atât Ordinul 94/2001, cât şi Ordinul 306/2002 sunt abrogate prin Ordinul 1752/2005, cu privire la Reglementările contabile conforme cu Directivele Europene, care elimină noţiunile de patrimoniu şi pasiv, definind bilanţul ca „documentul contabil de sinteză care cuprinde elementele de active, datorii şi capital propriu ale entităţii”În aceste condiţii se optează de asemenea şi pentru o nouă structură a setului de situaţii financiare, care urmăreşte în esenţă tocmai asigurarea satisfacerii necesităţilor utilizatorilor situaţiilor financiare: bilanţ; cont de profit şi pierdere; situaţia modificărilor capitalurilor proprii; situaţia fluxurilor de trezorerie; politici contabile şi note explicative.

Necesitatea de conformitate cu Directivele Comunităţii Economice Europene (Directiva a-IV-a şi a VII-a). este impusă de :globalizarea economiilor naţionale,accesul României pe pieţele de capital internaţionale, transparenţa şi simplificarea raportărilor financiare.

CAPITOLUL 1

OFERTA DE INFORMAŢII CONTABILE IN CONTEXTUL ACCELERARII PROCESULUI DE ARMONIZARE A NORMELOR, REGULILOR SI PRACTICILOR CONTABILE

1 1. Organismele preocupate de dezvoltarea ofertei de informaţii contabile într-un limbaj universal

Procesul prin care normele contabile naţionale, diferite de la o ţară la alta se perfecţionează pentru a fi comparabile are ca obiectiv armonizarea contabilă internaţională

Accentuarea globalizării economiilor naţionale şi a integrării pieţelor financiare şi sistemelor informaţionale sunt argumente în favoarea unei oferte de informaţii relevante, elaborată într-un limbaj contabil universal înţeles. Armonizarea contabilă este o necesitate pentru investitorii şi analiştii financiari care trebuie să înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere.