Contabilitatea Circulației Mărfurilor

INTRODUCERE

În lucrarea „Tratat de contabilitate în partida dubla” Luca Paciolo definea în 1497 pentru prima data contabilitatea, ca fiind „tot ceea ce dupa parerea negustorului îi apartine pe lume, precum si toate afacerile mari si marunte în ordinea în care au avut loc”.

Mai târziu, în 1921, I.Fr.Schär, în lucrarea „Buchhaltung und Bilanz”, definea contabilitatea ca fiind „judecatorul nepartinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului si consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere”.

Evolutia contabilitatii în timp a urmat o linie ascendenta, dar oscilatorie cu privire la caracterul sau natura sa, între mai multe concepte sau teorii: o simpla tehnica de înregistrare, o stiinta, o arta, un mecanism de functionare independent sau un auxiliar al altora, etc. Este semnificativ de remarcat faptul ca toate lucrarile de specialitate aparute în secolul XX considera contabilitatea ca o stiinta exacta, sesizând existenta si particularitatile celor doua laturi ale contabilitatii, insistând asupra necesitatii de a nu se confunda stiinta contabilitatii, care cuprinde principiile si metodele de lucru ale acestei discipline, cu tehnica contabila privitoare la modul de efectuare a înregistrarilor.

Mediul economic al României dupa 1990 era caracterizat de aparitia numeroaselor societati cu profil comercial al caror obiect de activitate era reprezentat în totalitate sau partial de comercializarea marfurilor. Societatile cu profil comercial au rolul de intermediar între producatori si consumatori.

Circulatia marfurilor consta în trecerea bunurilor materiale de la unitatile producatoare la cele de comert si de aici la consumatorii finali.

Actuala dezvoltare a economiei a impus intercalarea între consumatori si producatori, a unor agenti economici, specializati, care formeaza reteaua unitatilor comerciale cu ridicata si cu amanuntul.

Circuitul bunurilor materiale parcurge urmatoarele etape: aprovizionarea, stocarea si vânzarea.

Contabilitatea ca disciplina, aloca un capitol aparte aprovizionarii, stocarii, desfacerii de marfuri, a modului cum aceste operatii economice sunt reflectate în evidenta contabila.

Lucrarea de fata „Contabilitatea circulatiei marfurilor” este menita sa realizeze o imagine de ansamblu a circulatiei marfurilor sub aspect teoretic si sub aspect practic, iar pentru aceasta s-a luat ca exemplu concret activitatea societatii BIMBO COM S.R.L. Baile Herculane, care detine unitati de vânzare cu amanuntul, unitati de vanzare cu ridicata si de alimentatie publica.

1. DATE INTRODUCTIVE

1.1. PARTICULARITATI ALE CONTABILITATII ÎN COMERT

Comertul este o activitate economica, constând din ansamblul activitatilor prin care se stabilesc legaturi permanente între productia bunurilor materiale si consumul acestora, concretizate în cumpararea si vânzarea marfurilor, cu scopul de a obtine profit. În acest scop trebuie reluat în permanenta ciclul aprovizionare-stocare-vânzare.

Aprovizionarea este actul de comert în urma caruia bunurile trec din proprietatea producatorului în proprietatea comerciantului. Din punct de vedere fiscal transferul marfurilor de la vânzator la cumparator are loc în momentul emiterii facturii fiscale.

Stocarea este procesul de constituire a stocurilor de marfuri destinate vânzarii, în scopul asigurarii continuitatii procesului de vânzare. În functie de momentul de referinta stocul poate fi initial (SI) sau final (SF).

Vânzarea constituie esenta actului de comert în urma careia marfurile trec din proprietatea comerciantului în proprietatea consumatorului final.

Între aceste trei momente ale circuitului exista o legatura de interconditionare reciproca, legatura ce se exprima prin „balanta fluxului marfurilor” :

SI + A = V + SF

unde: SI – reprezinta stoc initial de marfuri;

A – reprezinta aprovizionarile;

V – reprezinta vânzarile;

SF – reprezinta stocul final de marfuri.

Comertul, în calitate de ramura a economiei nationale, îndeplineste urmatoarele conditii:

- Echilibrarea cererii solvabile de marfuri;

- Accelerarea proceselor de vânzare a marfurilor la un nivel superior;

- Influentarea consumului printr-o oferta activa de marfuri.

Activitatea de comert interior se desfasoara prin societati comerciale specializate cum ar fi:

- Societati comerciale cu capital privat cum ar fi: societati în nume colective, în comandita simpla, pe actiuni si societati cu raspundere limitata

- Întreprinderi comerciale de natura regiilor autonome sau subunitati ale acestora al caror obiect principal de activitate îl constituie cumpararea marfurilor si vânzarea lor cu scopul de a obtine profit

- Societati comerciale constituie prin reorganizarea unitatilor comerciale de stat

- Asociatii familiale sau persoane fizice care desfasoara activitati comerciale, organizate conform Decretului – Lege nr. 54/1990

- Cooperative de consum sau mestesugaresti formate prin asocierea unor producatori care desfasoara si activitati comerciale