Contabilitatea Operațiunilor Bancare în Devize

4.1. STRUCTURA OPERAŢIUNILOR BANCARE ÎN DEVIZE

Frecvenţa operaţiunilor instituţiilor de credit, ca de altfel şi a celor efectuate de agenţii economici în devize, este din ce în ce mai mare.

Planul de conturi şi normele metodologice de utilizare a conturilor oferă posibilitatea de reflectare, în contabilitatea sintetică şi analitică, a elementelor patrimoniale active şi pasive, a creanţelor şi datoriile atât în lei cât şi în valută.

În acest sens identificăm:

- conturi analitice pentru reflectarea disponibilităţilor, în casă şi la alte instituţii de credit, pe feluri de devize;

- conturi distincte pe feluri de devize pentru reflectarea datoriilor faţă de clientelă;

- conturi distincte pentru reflectarea împrumuturilor primite, a creditelor acordate pe feluri de devize;

- conturi distincte pentru reflectarea altor creanţe şi datorii, precum şi a titlurilor emise de societăţi nerezidente.

Funcţiunea conturilor care reflectă valori, datorii şi creanţe, exprimate în devize este în aşa fel concepută încât acestea nu au corespondenţă contabilă decât cu conturile având exprimare (evaluare) în aceeaşi monedă străină.

Pe lângă operaţiunile de încasări şi plăţi în devize, contabilitatea are sarcina de a reflecta operaţiunile de vânzări şi cumpărări de devize, operaţiuni de afaceri cu titluri emise de societăţi nerezidente, exprimate în devize.

Unele dintre aceste afaceri, deşi sunt exprimate în devize, sunt finanţate în lei.

De asemenea, dobânzile datorate sau plătite în devize se evaluează şi se înregistrează în conturile de cheltuieli, în lei.

Pentru înregistrarea afacerilor în devize care generează şi operaţiuni contabile în lei, de natura celor de mai sus, au fost concepute conturi de legătură între conturile în devize şi cele în lei. Cu ajutorul acestor conturi se realizează legătura între balanţa patrimoniului propriu în devize şi cea generală a cărei exprimare se face în lei.

Conturile de legătură sunt denumite “Conturi de ajustare” atât pentru valorile bilanţiere cât şi pentru cele în afara bilanţului, respectiv:

- contul 372 “Conturi de ajustare” pentru operaţiuni bilanţiere;

- contul 936 “Cont de ajustare devize în afara bilanţului” pentru operaţiuni extrabilanţiere.

Contul 372 “Conturi de ajustare” se dezvoltă în patru conturi sintetice de gradul II, după cum urmează:

- 3721 “Poziţie de schimb”;

- 3722 “Contravaloarea poziţiei de schimb”;

- 3723 “Conturi de ajustare devize”;

- 3729 “Conturi de ajustare privind alte elemente din afara bilanţului”.

Sunt conturi bifuncţionale.

Contul 3721 “Poziţie de schimb” funcţionează în corespondenţă cu conturile în care exprimarea valorică se face în devize.

Se creditează cu operaţiunile care duc la creşterea cantitativă şi valorică a patrimoniului propriu exprimat în devize, cu diferenţele valorice pozitive rezultate din reevaluarea, la sfârşitul fiecărei luni, a tuturor activelor exprimate în devize şi cu diferenţele valorice negative rezultate din reevaluarea pasivelor (scăderi de datorii ca urmare a scăderii cursului) exprimate în devize, pe baza cursului valutar la sfârşitul lunii.

Se debitează cu scăderea patrimoniului propriu în devize, cu diferenţe valorice negative rezultate în urma reevaluării activelor (scădere de curs) exprimate în devize, cu creşterea datoriilor proprii în devize (dobânzi datorate, comisioane etc.) şi cu diferenţele rezultate din reevaluarea datoriilor în devize, în sensul creşterii lor, pe baza cursului valutar.

Soldul creditor al contului reprezintă valoarea cu care cresc activele în devize sau cu care scad pasivele de asemenea în devize şi invers, soldul debitor semnifică scăderea patrimoniului propriu în devize.

Acest cont nu apare în bilanţ, ci se soldează în corespondenţă cu contul 3722 “Contravaloarea poziţiei de schimb”.