Contabilitatea Principalelor Operatiuni privind Ciclul de Exploatare

Imagine preview
(8/10)

Acest curs prezinta Contabilitatea Principalelor Operatiuni privind Ciclul de Exploatare.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 110 de pagini .

Profesor: Constantin Toma

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Contabilitate

Extras din document

Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor

prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui

echivalent de trezorerie. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt,

extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de

schimbare a valorii.

4.1. Contabilitatea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie

Pe lângă imobilizări, care asigură baza tehnică a producţiei, circulaţiei mărfurilor şi prestărilor

de servicii, activitatea desfăşurată de întreprinderi impune şi folosirea unui volum mare şi diversificat

de active circulante. În cadrul acestora, activele circulante materiale deţin un rol hotărâtor în realizarea

obiectului de activitate specific fiecărei unităţi.

4.1.1. Delimitări şi structuri privind stocurile şi producţia în curs de execuţie

Potrivit reglementărilor în vigoare, un element de activ este considerat activ circulant dacă:1

- este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se

aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;

- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;

- este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este

restricţionată.

În categoria activelor circulante se cuprind:

- stocurile, inclusiv valoarea serviciilor pentru care nu a fost întocmită factură;

- creanţele;

- investiţiile financiare pe termen scurt;

- casa şi conturile la bănci.

Stocurile sunt active circulante, aflate în diferite situaţii, şi anume:

- destinate pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

- în curs de producţie în vederea vânzării în condiţiile prezentate anterior;

- sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în

procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

Din punct de vedere al sarcinilor gestionare care revin contabilităţii stocurilor, acestea se

grupează în stocuri propriu-zise şi producţie în curs de execuţie.

Stocurile şi producţia în curs (neterminată) se concretizează în ansamblul bunurilor şi

serviciilor din cadrul unităţii care sunt destinate fie vânzării în aceeaşi stare sau după parcurgerea

anumitor stadii ale procesului de fabricaţie, fie consumului de la prima lor utilizare. Acestea se

caracterizează, în general, printr-o viteză de rotaţie mare, servind activitatea întreprinderii, pe o

perioadă mai mică de un an, cu unele excepţii.

Actele normative în vigoare prevăd că: “Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de

valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie

înregistrate în contabilitate, sunt interzise.”2

În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:3

a) Recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea lor la locurile de

depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se

recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate valoarea acestor bunuri se

înregistrează în conturi în afara bilanţului;

b) În situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în

mod cert proprietatea unităţii se procedează astfel:

- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare

cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;

- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în

gestiune;

c) În cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri

din unitate, nemaifiind proprietatea acesteia, astfel:

- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în

conturi în afara bilanţului;

- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de

depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune

potrivit legii;

d) Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează

la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.

Pornind de la aceste prevederi legale, organizarea corespunzătoare a gestiunii stocurilor de

materiale impune respectarea următoarelor restricţii:4

- identificarea strictă a naturii bunului;

- clasificarea bunurilor după destinaţie;

- înregistrarea intrărilor şi ieşirilor în momentul transferului de proprietate;

- permanenţa şi exactitatea evaluării intrărilor, ieşirilor şi stocului.

Marea varietate a stocurilor propriu-zise fac necesară clasificarea lor după mai multe criterii.

Astfel, din punct de vedere al naturii acestora stocurile se clasifică în următoarele categorii:

Materiile prime sunt bunuri care se consumă la prima utilizare, participă direct la obţinerea

produsului finit şi se regăsesc în acesta, integral sau parţial, în forma iniţială sau transformate.

Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare, se

consumă la prima utilizare dar nu se regăsesc, de regulă, în produsul finit.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate prin bunuri care nu îndeplinesc

una din condiţiile necesare pentru a fi considerate imobilizări corporale, precum şi bunurile asimilate

acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele,

dispozitivele şi verificatoarele, SDV- urile, aparate de măsură şi control, matriţele utilizate la execuţia

anumitor produse şi alte obiecte similare).

Produsele sunt elemente de natura bunurilor, lucrărilor şi serviciilor realizate în urma

procesului de exploatare şi care au ca principală destinaţie livrarea către terţi. Asemenea active

circulante materiale sunt reprezentate de semifabricate, produse finite şi de produsele reziduale.

Animalele şi păsările de natura stocurilor care, potrivit legii, nu sunt considerate mijloace fixe,

se referă animalele tinere şi la îngrăşat, animalele şi păsările crescute pentru producţie şi reproducţie.

Acestora li se adaugă coloniile de albine.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contabilitatea Principalelor Operatiuni privind Ciclul de Exploatare.pdf

Alte informatii

curs contabilitate financiara, FEAA, an 1 sem 2 profesor Constantin Toma