Credite Acordate Clientelei

Credit este un cuvânt de origine latină “creditum-creditare” – ce semnifică a crede, a avea încredere si defineşte un principal instrument al operaţiunii de creditare, în ceea ce priveşte vederea lui etno-etimologică.

In general, creditul reprezintă o operaţiune prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, de obicei însoţită de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.

Clasificarea creditelor

Complexitatea relaţiilor de creditare într-o economie , diversele forme sub care se prezintă creditul , impun clasificarea acestora în funcţie de o serie de criterii relevante :

I. Din punctul de vedere al calităţii creditorului se disting două forme de credit :

- credit comercial;

- credit bancar;

a) Creditul comercial se individualizează în ansamblul relaţiilor de credit prin următoarele caracteristici :

Participanţii (subiecţii) la relaţia de credit comercial sunt întreprinzători activi din diverse ramuri sau domenii ale economiei (industrie , agricultură , comerţ , etc) care se împrumuta reciproc.

Obiectul creditului comercial îl constituie transmiterea de capital de împrumut sub forma de marfă (vânzare pe datorie a mărfurilor, fără ca în acel moment să fie transmisă şi suma echivalentă de la cumpărător la vânzător ) . Capitalul transmis apare sub formă de marfă iar transmiterea îmbracă forma bănească şi se concretizează în documente corespunzătoare (cambii , bilete la ordin , etc) care conţin valoarea rezultată prin însumarea valorii mărfii vândute pe datorie cu o dobânda convenită de comun acord ;

Posibilităţile de acordare a creditului cresc direct proporţional cu creşterea volumului capitalului industrial .

Creditul comercial se confrunta însă cu anumite limite :

- are volumul limitat la cel mult capitalul disponibil sub formă de marfă;

- proporţiile sale sunt limitate de frecventa cu care se întorc sumele împrumutate în mâinile creditorului ;

- direcţiile sale de mişcare se limitează la sensurile mişcărilor mărfurilor în economie între diversele ramuri şi domenii şi între diferiţii întreprinzători participanţi la astfel de relaţii comerciale .

Aceste limite duc la imposibilitatea creditului comercial de a asigura toate nevoile de capitaluri din economie .

b) Creditul bancar prezintă următoarele caracteristici :

- Subiecţii creditului bancar sunt băncile pe de-o parte şi agenţii economici sau persoanele fizice pe de alta parte ;

- Obiectul creditului bancar îl constituie transmiterea de capital de împrumut sub formă bănească ;

- Poate servi la redistribuirea capitalurilor de împrumut în orice direcţie , în orice sector al economiei ;

- Poate îndeplini două roluri :

- poate duce la sporirea capitalului real (dacă este investit );

- serveşte mişcării de capitaluri (dacă reprezintă doar simple împrumuturi de sume băneşti ) .

II. După calitatea debitorului se delimitează două forme ale creditului :

-creditul acordat persoanelor fizice;

-creditul acordat persoanelor juridice;

La rândul său , creditul acordat persoanelor fizice poate îmbrăca mai multe forme :

- Credit de trezorerie sau pentru facilitarea de casă , în cazul în care contul curent este descoperit , prezentând sold debitor , volumul plăţilor efectuate prin acest cont fiind mai mari decât disponibilităţile existente în cont ;

- Creditul pentru consum , în vederea procurării unor bunuri fungibile care vor fi plătite în rate ;

- Credit personal , vizând un obiectiv neprecizat de către debitor , cu folosinţă liberă ;

- Credit pentru locuinţă ; etc .

Creditul acordat persoanelor juridice poate fi :

- Credit de exploatare , cu scopul acoperirii cheltuielilor ce ţin de activitatea curentă de producţie şi de circulaţie a mărfurilor ;

- Credit de mobilizare , obţinut în urma scontării cambiilor ;

- Credit de prefinanţare , care acoperă necesităţile pentru produsele care se fabrică într-o perioadă şi se valorifică într-o perioadă viitoare ;

- Credit pentru finanţare de echipament (de investiţii ) ;

- Credit tip leasing ( bail ) ;

- Credit tip factoring ; etc .

III. Din punct de vedere al calităţii debitorului şi creditorului luaţi la un loc , se disting două forme ale creditului :

-credit privat , când subiectele creditului sunt de drept privat ;

credit public , când creditorul este reprezentat de populaţie în ansamblul ei ,iar debitorul este statul , care se împrumuta de la populaţie pentru acoperirea nevoilor sale .

IV. După scopul acordării creditului, întâlnim trei forme ale acestuia :

a)Credit de producţie;

b)Credit de circulaţie;

c)Credit de consum;