Gestiunea financiar-contabilă a întreprinderii -2-

CAPITOLUL II

STRUCTURA FINANCIAR-CONTABILÍ A ÎNTREPRINDERII

II. 1. Concepte de bazÎ privind capitalul întreprinderii – abordari si puncte

de vedere

Notiunea de capital apare pentru prima data în secolul al XII-lea1, fiind

perceputÎ în mai multe sensuri, respectiv ca: fond, stoc de marfuri, masa de bani

etc. Continutul modern al termenului de capital a fost introdus de economistul

francez A. J. Turgot, în secolul al XVIII-lea, în conceptia caruia capitalul

desemneaza o valoare care participa la producerea unor noi valori si a profitului.

În limbajul curent al practicii financiare, prin termenul de capital se

întelege „o suma de bani sau o bogatie, destinata sa genereze un venit, pe

parcursul timpului”2. Conform acestei definitii utilizarea capitalului are drept

obiectiv obtinerea profitului.

În teoria economica, categoria de capital a dobândit o semnificatie mai

complexa, respectiv de „ansamblu de bunuri, exprimate valoric, ce participa la

procesul de productie sub diferite forme si care sunt, la rândul lor, rezultatul unui

precedent proces productiv”3. Potrivit acestei definitii utilizarea capitalului se

realizeaza cu scopul de a asigura derularea procesului productiv, care are ca

finalitate crearea de bunuri si servicii ce vor satisface necesitatile consumatorilor.

Aceasta ultima perceptie a capitalului subliniaza calitatea de factor de productie a

capitalului, alaturi de ceilalti factori de productie recunoscuti de teoria

economica: munca, pamânt, informatii. Capitalul se deosebeste fata de ceilalti

factori de productie prin faptul ca este reprezentat doar din bunuri rezultate dintrun

proces de productie anterior, în timp ce pamântul, de exemplu, chiar daca

1 Bucataru D., Gestiunea financiara a întreprinderii, Ed. Universitatii “Al. I. Cuza”, Iasi, 200, p.

24

2 Ibidem, p. 26

3 Ibidem

Gestiunea financiar - contabilã a întreprinderii

20

participa la procesul de productie nu este produs de om. De asemenea, sustin

autorii, spre deosebire de munca si pamânt capitalul este reprezentat de o masa

eterogena de bunuri, fapt pentru care exprimarea lui nu se poate face în unitati de

masura fizice, ci doar în unitati valorice.

Autorul francez Pierre Conso4 defineste capitalul ca ansamblu de mijloace

utilizate pentru a asigura îndeplinirea functiei de productie a întreprinderii.

Crearea capitalului presupune o colectare de resurse, iar detinerea lui corespunde

unei imobilizari de mijloace banesti care implica un cost. Resursele proprii provin

din aportul asociatilor, din surplusul monetar degajat de întreprindere si din

împrumuturi. Acest autor sustine ca elementele care dau continut capitalului

întreprinderii capata denumiri dupa locul si rolul lor în cadrul procesului

economic, astfel: capital tehnic (masini, utilaje, instalatii), capital juridic (materii

prime si creante), capital financiar (banii).

Ca urmare a derulÎrii celor trei cicluri financiare ale întreprinderii (ciclul

de exploatare, ciclul de investitii, ciclul operatiunilor financiare) se formeazÎ un

ansamblu de active fizice si bÎnesti care alcÎtuiesc capitalul economic al

întreprinderii. Dimensiunea capitalului economic este dat de activul bilantului5.

Având în vedere modalitatea de folosintÎ a capitalului economic, structura sa este

cea din figura de mai jos: