Introducere în Bazele Contabilității

LECTIA 1

INTRODUCERE ÎN BAZELE CONTABILITATII

- Reliefarea faptului ca contabilitatea este o stiinta, cu principii riguros stabilite, cu o metoda proprie de cercetare, care consta într-un ansamblu de procedee si instrumente menite sa urmareasca obiectul sau.

- Evidentierea faptului ca definirea contabilitatii s-a realizat în strânsa legatura cu stadiul dezvoltarii cunostintelor în acest domeniu si cu mediul social, economic si cultural în care au operat aceste cunostinte.

- Reliefarea rolului contabilitatii în modelarea vietii economice.

- Evidentierea celor doua laturi ale contabilitatii: contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune.

Evidentierea directiilor de dezvoltare ale contabilitatii: europenizarea si internationalizarea

Sistemul informational economic

Toate domeniile de activitate ale oamenilor sunt generatoare de informatii. Asa exista informatii istorice, sociale, politice, culturale etc. În sensul cel mai larg, întreaga literatura din orice domeniu, constituie un imens depozit de informatii ce au reprezentat noutati la vremea lor.

Din multimea informatiilor, toate necesare oamenilor, cea mai importanta, apreciem ca este informatia economica, deoarece activitatea economica este si cea mai importanta dintre activitatile oamenilor. Înainte de a face cultura, politica etc, oamenii trebuie sa produca bunuri materiale necesare existentei lor.

Informatia economica este o stire, sau un ansamblu de stiri, privind o activitate sau un fenomen economic, care s-a desfasurat sau se va desfasura, cuprinzând elemente noi necunoscute pâna atunci.

Desigur ca elementul de noutate specific informatiei economice este necesar, dar nu suficient. Pe lânga acesta, informatia economica mai trebuie sa fie exacta, reala, oportuna etc, deoarece numai astfel se poate folosi pentru fundamentarea deciziilor de conducere economica. Utilitatea sau inutilitatea informatiei economice, se judeca în raport de posibilitatea sau imposibilitatea folosirii ei în fundamentarea deciziilor de conducere economica.

Necesitatea obtinerii informatiilor economice si a utilizarii lor în sistemul decizional, a dus la constituirea de sisteme informationale economice.

Prin sistem informational economic se întelege un ansamblu organizat si corelat de procedee si mijloace prin care se asigura culegerea, înregistrarea, prelucrarea, transmiterea si valorificarea informatiilor economice, exprimate în etalon valoric sau natural la nivelul agentilor economici, ministerelor si chiar al economiei nationale.

Pentru a-si îndeplini rolul, informatiile economice trebuie sa circule în cadrul sistemului informational economic, ajungând la timp, la cei interesati pentru a le valorifica. Drumul parcurs de informatiile economice, din momentul emiterii lor pâna la arhivare, poarta numele de flux informational economic. Sub acest aspect, sistemul informational se desfasoara sub forma unor fluxuri informationale continue si bine orientate.

Definirea contabilitatii

În privinta contabilitatii, multa vreme, pe plan teoretic, au fost pareri împartite. Dupa unii, aceasta este o stiinta cu obiect bine stabilit, iar dupa altii, contabilitatea ar fi o tehnica de culegere, stocare, prelucrare, transmitere si valorificare a celei mai mari parti din informatiile economice. Cu timpul, aceste probleme au fost solutionate din punct de vedere stiintific. În cazul contabilitatii, ca si în cazul celor mai multe dintre stiinte, exista o fundamentare stiintifica a obiectului sau, deci contabilitatea este o stiinta, cu principii riguros elaborate, stabilite, cu un loc bine precizat în lumea stiintelor. Ca orice alta stiinta, contabilitatea are si o metoda proprie de cercetare, care consta într-un ansamblu de procedee si instrumente menite sa urmareasca obiectul sau.

Aparitia stiintei contabilitatii este datata în anul 1494, atunci când s-a publicat prima lucrare cu continut contabil ce apartine calugarului franciscan si matematician Luca Paciolo, cu titlul "Suma de aritmetica, geometria proportioni et proportionalita", lucrare ce rezerva un capitol special privind "Dubla înregistrare". Sunt însa dovezi materiale potrivit carora, existau reflectari contabile cu mult timp înaintea lui Luca Paciolo, dovezi ce dateaza din anul 1100 si chiar mai devreme, pe teritoriul unor orase ale actualei Italii ca Roma, Venetia, Genova, Pisa etc. si de asemenea la "Hansele germane".

Contabilitatea este o stiinta sociala, care studiaza acele laturi ale reproductiei sociale care se pot exprima în etalon banesc. Ea urmareste existenta si dinamica patrimoniului agentilor economici, procesele economice, pe care acestia le organizeaza, stabilind si înregistrând rezultatele financiare finale.

Statutul contabilitatii

Contabilitatea din totdeauna a fost considerata o stiinta sociala, deoarece ea studiaza unele din activitatile pe care le desfasoara oamenii si care influenteaza în mare masura existenta lor. Din totdeauna continutul obiectului contabilitatii a fost abordat, studiat în contextul procesului reproductiei sociale, unde contabilitatea urmareste acele laturi ce vizeaza activitatile economice desfasurate în sfera productiei si circulatiei si care se exprima în etalon banesc.

Înca de la aparitia sa, prin obiectul sau, contabilitatea îsi propune sa urmareasca patrimoniul unitatilor. Diviziunea sociala a muncii si autonomia gestionara a dus la separarea patrimoniala. În general, patrimoniul are o structura economica si juridica de apropiere a valorilor materiale si banesti. Pentru a exista un patrimoniu este necesar sa existe un subiect de drept, care este o persoana juridica sau fizica si mai trebuie sa existe o avutie, adica o suma de valori materiale care genereaza respectivele drepturi, dar si obligatii. Aceasta înseamna ca din punct de vedere economic patrimoniul reprezinta o totalitate de mijloace economice, materiale si banesti, precum si a rezultatelor financiare obtinute. Din punct de vedere juridic, patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o persoana juridica sau fizica, în legatura cu mijloacele economice de care dispune.

Este cunoscut faptul ca întreprinderea ocupa o pozitie centrala în societatile contemporane. Instrumentul prin intermediul caruia întreprinderea da socoteala mediului sau despre ceea ce face, despre pozitia sa financiara, despre performantele sale, nu este altul decât contabilitatea financiara.

Considerata adesea ca un simplu mecanism de tratare a informatiei, bazat pe aplicarea cu rutina a principiului partidei duble si a conventiilor de tip debit si credit, contabilitatea este, înainte de toate, o tehnica de reflectare, de modelare a întreprinderii, destinata sa informeze partenerii asupra functionarii sale, prin intermediul situatiilor financiare (documentelor de sinteza). Privita din acest punct de vedere, contabilitatea poate fi considerata o disciplina informationala.

Analiza statutului contabilitatii se înscrie în perimetrul unei controverse: se va vedea ca exista argumente sa consideram contabilitatea fie arta, fie tehnica, fie stiinta, fie limbaj de comunicare.

Ultimele cinci decenii au fost marcate de cresterea preocuparilor multor autori de a elabora si valida o teorie a contabilitatii, ceea ce a facut ca, în timp, sa se contureze existenta mai multor paradigme în contabilitate. Astfel, profesorii Bernard Esnault si Christian Haurau, în anul 1994, au identificat cinci paradigme (abordari) fundamentale în contabilitate:

- abordarea inductiva: elaborarea teoriei contabile se face prin generalizarea observatiilor furnizate de practicile contabile;

- abordarea deductiva: presupune definirea prealabila a obiectivelor din care sunt deduse postulatele, conventiile si regulile contabile;