Management Financiar Contabil

CAPITOLUL 1

ORGANIZAREA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

1.1. Finanţele în cadrul structurii organizaţionale

1.1.1. Locul şi rolul activităţii financiare în cadrul întreprinderii

1.1.2. Abordarea sistemică a activităţii financiare

1.2. Maximizarea valorii întreprinderii - obiectiv fundamental al managementului financiar

1.3. Responsabilităţile managerului financiar

1.1. Finanţele în cadrul structurii organizaţionale

Agenţii economici îşi desfăşoară activitatea într-un mediu economic caracterizat prin numeroase influenţe de ordin legislativ, fiscal şi social. Firma este supusă acţiunii unui sistem constant de factori dintre care mai impotanţi aparţin interacţiunii cu piaţa financiară şi structurile sale.

Manifestarea funcţiei financiare prespune, în plan organizatoric, existenţa activităţii financiare, ca un domeniu distinct şi bine definit al sistemului de activităţi ale întreprinzătorului. Acest domeniu este menit să ofere întreprinzătorului mecanismul concret prin care se cunosc şi se rezolvă cerinţele de ordin cantitativ şi calitativ pe care le implică manifestarea fenomenului financiar în viaţa întreprinderii. În acest sens, activitatea financiară a întreprinderii foloseşte un sistem de modele, metode, procedee şi instrumente, prin intermediul cărora:

- se cunosc realităţile economico-financiare

- se fac evaluări şi prognoze

- se fundamentează şi se iau decizii în cunoştinţă de cauză, se efectuează nemijlocit operaţiuni financiare

- se furnizează informaţiile din interiorul şi exteriorul întreprinderii.

1.1.1. Locul şi rolul activităţii financiare

în cadrul sistemului economic întreprindere

În condiţii normale activitatea economică a unei firme presupune plasarea disponibilităţilor în instrumente specifice, gestionarea raţională a efectelor, utilizarea eficientă a creditelor etc.

Există deosebiri de conţinut în ceea ce priveşte noţiunea de activitate financiară şi gestiune financiară.

Astfel gestiunea financiară se referă în mod expres la un ansamblu corelat de decizii şi operaţiuni conexate acestora ce privesc administrarea în condiţii de eficienţă a fondurilor întreprinderii şi respectiv obţinerea şi repartizarea rezultatelor sale financiare.

Managementul financiar îşi propune să organizeze, analizeze şi să evidenţieze aspectele caracteristice unei gestiuni sănătoase a firmelor, indiferent de dimensiunea economică şi financiară a acestora.

Fireşte că specificitatea fiecărui tip de acţiune lucrativă îşi impune amprenta asupra modului de a acţiona în diferite situaţii.

Activitatea financiară cuprinde o sferă mult mai largă de probleme. Ea constă într-un ansamblu de acte fizice, intelectuale şi morale, înfăptuite în mod conştient în scopul asigurării echilibrului financiar în întreprindere. Pe lângă deciziile şi operaţiunile propriu-zise aferente acestora, care dau conţinut gestiunii financiare, activitatea financiară mai presupune acte (fapte) privind:

- organizarea şi conducerea acestui tip de activitate

- asigurarea consumurilor energetice şi materiale pe care ea le implică

- dotarea cu echipamentele adecvate

- recrutarea şi perfecţionarea profesională a personalului din acest domeniu

- problemele ergonomice ale muncii lor

- implementarea de sisteme informaţionale şi informative etc.

Prin integrarea activităţii financiare în sistemul de activităţi al întreprinderii, activitatea financiară realizează în mod necesar conexiuni cu absolut toate celelalte activităţi. Suportul întregii vieţi economice îl reprezintă echilibrul dintre venituri şi costuri, ceea ce în plan financiar înseamnă echilibrul dintre necesarul şi existentul de resurse de finanţare.

În vederea realizării acţiunilor specifice, de fundamentare, adoptare şi înfăptuire a deciziilor financiare, activitatea financiară face uz de modele, metode, procedee şi instrumente adecvate scopului său.

Desfăşurarea normală şi cu eficienţa scontată a activităţii financiare poate avea loc numai în măsura în care formele sale organizatorice răspund pe deplin unor cerinţe de optim. Astfel fiecare formă organizatorică luată în parte trebuie să asigure:

- desfăşurarea normală, operativă a tuturor operaţiunilor financiare;

- organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a fluxului informaţional financiar; sesizarea tuturor perturbaţiilor din circuitul financiar pentru a putea fi adoptate deciziile financiare de corectare în timp real;

- prelucrarea şi furnizarea de informaţii în timp util, corespunzătoare cantitativ şi calitativ factorilor interesaţi pentru a se cunoaşte evoluţia fenomenelor economico-financiare şi a putea fundamenta şi adopta decizii cu privire la celelalte activităţi ale întreprinderii şi la rezultatele pe ansamblul sistemului.

1.1.2. Abordarea sistemică a activităţii financiare a întreprinderii

În structura generală a sistemului întreprindere, activitatea financiară poate fi delimitată ca o entitate relativ independentă, omogenă. Ea prezintă caracteristici proprii, i se atribuie funcţii specifice, ceea ce face posibilă tratarea ei ca subsistem economic.

În viziune sistemică, “întreprinderea reprezintă un sistem, adică un ansamblu de compartimente, fenomene, obiecte, procese, indivizi sau grupuri, interconectate cu fluxuri materiale, informaţional-decizionale şi psihosociologice, acest ansamblu funcţionând spre realizarea unor obiective comune”.

Prin analogie putem considera şi activitatea financiară un sistem, adică un ansamblu de compartimente, fenomene, procese, indivizi sau grupuri, interconectate cu fluxuri materiale, informaţional-decizionale şi psihosociologice, ce acţionează în vederea atingerii unei funcţii-obiectiv. Această funcţie obiectiv constă în asigurarea fondurilor necesare întreprinderii pentru echipare şi funcţionare normală, în utilizarea eficientă a acestor fonduri, în obţinerea de rezultate financiare favorabile (profit) şi repartizarea acestora pe destinaţii conform strategiei financiare adoptate.

Sistemul activitate financiară are în componenţa sa elemente interdependente – subsisteme – între care se formează conexiuni directe şi inverse a căror funcţionalitate determină dinamica întregului sistem. Structurarea oricărui sistem se poate realiza prin prisma unor criterii ce ţin seama de scopul urmărit.

Din punct de vedere funcţional se poate vorbi de subsistemele: programare financiară, trezorerie (plăţi şi încasări); analiză financiară; control financiar.

Din punct de vedere decizional identificăm cele două componente de bază absolut necesare oricărui sistem: sistemul conducător şi sistemul condus.

Sistemul conducător al activităţii financiare are menirea de a asigura orientarea subsistemului condus spre atingerea funcţiei scop, adică realizarea obiectivelor activităţii financiare, procedând la reglarea şi controlul tuturor transformărilor ce au loc în cadrul sistemului condus. Practic, subsistemul conducător al activităţii financiare este constituit din totalitatea decidenţilor, cu caracter de organ colectiv sau individual, ce funcţionează în structura organizatorică a întreprinderii, începând cu organul superior de conducere colectivă şi terminând cu conducătorii individuali ai entităţilor funcţionale din cadrul compartimentului financiar. Toate aceste organe se constituie într-o multitudine de centre de decizie care controlează, reglează şi sesizează continuu starea variabilelor din sistem, folosind în acest scop informaţii. Aceste informaţii interne şi externe, privesc starea sistemului condus şi a mediului, transformările ce se produc şi restricţiile impuse de anumite situaţii conjuncturale. Realizarea acestor acţiuni presupune în mod necesar existenţa unei reţele de conexiuni, care trebuie să existe între elementele sistemului – subsistemului conducător şi subsistemului condus – conexiuni concretizate în manifestarea unor legături ce au loc în ambele sensuri şi asigurate prin intermediul sistemului informaţional financiar.