Politici și opțiuni contabile privind instrumentele financiare

IAS 32 Instrumentele financiare : prezentare

IAS 39 Instrumentele financiare : recunoastere si evaluare

IFRS 7 Instrumentele financiare : informatii de furnizat

• Definiţii

Un instrument financiar este orice contract care dă naştere la un activ financiar la o întreprindere şi la un pasiv financiar (datorie) sau la un instrument de capitaluri proprii la o altă întreprindere.

Un activ financair este un activ care reprezintă:

-trezoreria (lichidităţi);

-un drept contractual de primi de la o altă entitate elemente de trezorerie sau un alt activ financiar;

-un drept contractual de a schimba instrumente financiare în condiţii potenţial favorabile; sau

-un instrumen de capitaluri proprii ale unei alte întreprinderi.

Un pasiv financiar (datorie) este o obligaţie contractuală:

-de a oferi unei alte entităţi trezorerie sau un activ financiar; sau

-de a schimba instrumente financiare în condiţii potenţial defavorabile;

Un instrument de capitaluri proprii este orice contract ce constituie un drept rezidual asupra activelor întreprinderii, după deducerea tuturor pasivelor (datoriilor).

Instrumentele financiare cuprind instrumente primare precum creanţele, datoriile şi titlurile de capitaluri proprii, cât şi instrumentele derivate, ca de exemplu: opţiunile, contractele la termen, swaps-urile de rată a dobânzii şi de devize.

• Elemente ce nu sunt instrumente financiare

Nu sunt incluse în instrumentele financiare:

-stocurile, imobilizările corporale, activele închiriate, imobilizările necorporale (controlul acestor feluri de active fizice şi necorporale furnizează o oportunitate de a genera o intrare de trezorerie sau de alte active, dar ele nu generează un drept actual de a primi elemente de trezorerie sau alte active financiare).

-cheltuielile plătite în avans pentru care avantajul economic viitor este mai degrabă recepţia de bunuri sau de servicii decât dreptul de a primi elemente de trezorerie sau alte active financiare;

-veniturile înregistrate în avans pentru care ieşirea probabilă de avantaje economice este asociată mai degrabă cu furnizarea de bunuri şi servicii decât decontarea prin elemente de trezorerie sau printr-un activ financiar;

-pasivele sau activele care nu sunt de natură contractuală, ca de exemplu impozitele asupra rezultatului ce rezultă din obligaţii legale impuse de către puterea publică, nu sunt pasive sau active financiare;

-drepturile şi obligaţiile contractuale care nu implică transferul unui activ financiar nu intră în câmpul de

aplicare al definiţiei unui instrument financiar.

• Distincţia datorii/capitaluri proprii

Un instrument financiar trebuie să fie clasificat în capitaluri proprii sau datorii în funcţie de substanţa economică a acordului contractual şi nu de forma sa juridică. Totuşi, de cele mai multe ori, cele două aspecte, economic şi juridic, corespund.

De exemplu, o acţiune sau o obligaţiune ordinară constituie un instrument de capitaluri proprii, respectiv un pasiv financiar, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere juridic.

Cu toate acestea, inovaţiile financiare, care au caracterizat economiile diferitelor ţări, în special cele dezvoltate, au generat titluri care combină caracteristicile celor două categorii.

Unele instrumente financiare sunt compuse din mai multe elemente. Cazurile cele mai tipice sunt cele ce privesc obligaţiunile cu bonuri de subscriere de acţiuni (OBSA) şi obligaţiunile convertibile în acţiuni. Într-adevăr, astfel de titluri comportă o componentă datorie (obligaţiunea) şi o componentă (dreptul de subscriere sau de conversie).

IAS 32 impune ca fiecare din aceste elemente să facă obiectul unei evaluări şi al unei clasificări separate în bilanţul emitentului.

Evaluarea componentei de capitaluri proprii se efectuează prin eliminarea componentei de datorie din valoarea justă a instrumentului financiar compus. Evaluarea componentei datorie se efetuează prin actualizarea fluxurilor monetare ale datoriei la rata dobânzii efectivă a unui împrumut ordinar cu acelaşi risc şi scadenţă (rata efectivă a unui împrumut la emitere este rata de actualizare pentru care valoarea actuală a plăţilor legate de împrumut – dobânzi şi rambursări – este egală cu preţul de emisiune).