Proceduri de Audit - Dovezi

1.

Baza oricărui audit o constituie informaţiile acumulate şi evaluate de auditor, şi din acest motiv auditorul trebuie să aibă cunoştinţe şi aptitudini necesare pentru a acumula dovezi şi probe temeinice în baza cărora să-şi poată exprima opinia sa asupra unui anumit fapt (în dependenţă de angajamentul său faţă de client).

Efectuând funcţia sa în ceea ce priveşte autentificarea rapoartelor financiare, auditorul acumulează dovezile privind autentificarea sau neautentificarea fiecărui element separat al informaţiei din rapoartele financiare. Informaţia conţinuta în rapoartele financiare prezentate la verificarea auditorului este numita informaţie ce aparţine conducerii agentului economic.

Grupa a cincea a standardelor naţionale de audit, şi anume SNA 500-599 „Dovezi de audit” este destinată descrierii reglementării activităţii de audit în ceea ce priveşte colectarea dovezilor de audit, probelor şi procedurilor de audit, precum şi a metodologiei de utilizare a eşantionului de audit.

Conform CNA 500 „Dovezi de audit”, dovezile de audit reprezintă informaţia obţinută de auditor pentru formarea concluziilor pe care se bazează opinia de audit. Dovezile de audit cuprind informaţia conţinută în documentele primare şi registrele contabile în baza cărora se întocmesc rapoartele financiare, precum şi informaţia confirmativă din alte surse.

Aspectele calitative ale rapoartelor financiare reprezintă afirmări ale conducerii, expuse clar sau presupuse în rapoartele financiare şi divizate în următoarele categorii:

1. existenţa - un activ sau o datorie există la un moment dat;

2. drepturi şi obligaţii (constatare) - activele sau datoriile la un moment dat sînt constatate în conformitate cu cerinţele stabilite;

3. veridicitate - în cursul perioadei de gestiune o tranzacţie economică sau un eveniment s-a produs realmente la agentul economic;

4. plenitudine - toate activele, datoriile, tranzacţiile sau evenimentele sînt contabilizate şi dezvăluite în conformitate cu cerinţele stabilite;

5. evaluare - un activ sau a o datorie este evaluată în conformitate cu cerinţele stabilite;

6. măsurare - o tranzacţie economică sau un eveniment este contabilizat cu un grad înalt de exactitate, şi veniturile sau cheltuielile se referă la perioada de gestiune corespunzătoare în conformitate cu cerinţele stabilite;

7. prezentare şi dezvăluire - o postură a rapoartelor financiare este dezvăluită, clasificată şi descrisă în conformitate cu cerinţele stabilite.

De regulă, dovezile de audit trebuie să fie obţinute pentru fiecare aspect calitativ al rapoartelor financiare. Dovezile de audit referitoare la un aspect calitativ, spre exemplu, existenţa stocurilor de mărfuri şi materiale, nu vor compensa lipsa dovezilor ce ţin de un alt aspect calitativ, spre exemplu, evaluarea acestora. Caracterul, momentul de exercitare şi volumul procedurilor ce ţin de esenţă variază în funcţie de aspectele calitative. Procedurile pot oferi dovezi de audit referitoare la cîteva aspecte calitative, spre exemplu, verificarea colectării sumelor creanţelor poate oferi dovezi de audit ce ţin atît de existenţa, cît şi de evaluarea creanţelor.

Fiecare auditor trebuie sa ia decizii importante, care se refera la constatarea volumului de dovezi necesar a fi colectate de el pentru confirmarea faptului ca toate elementele rapoartelor financiare ale clientului sunt prezentate obiectiv. Standardul de audit 500 stabileşte ca auditorul sa acumuleze dovezi suficient de convingătoare, care confirma opinia lui. Factorii care determina caracterul convingător al dovezii constituie:

 autenticitatea,

 caracterul complex,

 oportunitatea.

Autenticitatea – caracteristica faptului în ce masura dovezile sunt demne de incredere şi veridice.