Criminalistică

Tema 1: Noţiuni generale despre criminalistică

1.1 Definiţie. Obiect

Criminalistica este definită ca ştiinţa care elaborează şi foloseşte un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice destinate descoperirii, cercetării infracţiunilor, identificării persoanelor implicate în săvârşirea lor şi prevenirii faptelor antisociale.

Obiectul de studiu al criminalisticii reiese cu claritate din definiţie, anume studiul mijloacelor tehnice şi metodelor tactice de investigare a faptelor prevăzute de legea penală.

Din punct de vedere strict didactic, Criminalistica este împărţită în trei mari părţi, fiecare cu specificul său, anume:

a) Tehnica criminalistică;

b) Tactica criminalistică;

c) Metodologia (metodica) criminalistică

Tactica şi tehnica criminalistică ar putea fi considerată ca o parte generală a criminalisticii, în vreme ce metodica, aplicând reguli tehnice şi tactice la investigarea diverselor categorii de infracţiuni, ar putea reprezenta o parte specială a materiei.

Tehnica criminalistică, după cum arată şi numele, studiază mijloacele tehnice folosite de organele judiciare în căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor, în analiza şi interpretarea acestora la faţa locului sau în laborator.

Tactica criminalistică reprezintă un ansamblu de reguli, de metode tactice utilizate de organele judiciare în efectuarea unor acte procedurale în vederea obţinerii maximului de rezultate – în limitele legii – din efectuarea acestora. Astfel există reguli tactice pentru ascultarea persoanelor participante în procesul penal (persoana vătămată, învinuitul / inculpatul, martorul), dar, în egală măsură, pentru efectuarea altor acte procesual penale: prezentarea pentru recunoaştere, confruntarea, cercetarea la faţa locului, percheziţia, reconstituirea ş.a.

Metodologia criminalistică îşi propune ca, pe baza mijloacelor tehnice şi a regulilor tactice generale, să surprindă specificul investigării diferitelor tipuri de infracţiuni contribuind la specializarea organelor de cercetare penală în soluţionarea anumitor categorii de fapte. Astfel, există o metodologie a investigării accidentelor de trafic rutier, există o metodologie a investigării faptelor cauzatoare de moarte violentă, a accidentelor de muncă, a infracţiunilor la regimul bancar, vamal ş.a.

În activitatea de cercetare criminalistică intervin nu doar organele de cercetare penală (în înţelesul strict al art. 201 C.proc.pen., fie că sunt organele poliţiei judiciare, fie organe speciale de cercetare) şi procurorul, ci şi experţii criminalişti (nu sunt subordonaţi nici procurorului, nici organului de poliţie, ci formează un corp independent în subordinea Ministerului Justiţiei).

1.2 Legătura criminalisticii cu alte ştiinţe

Ştiinţa criminalisticii are strânse legături atât cu ştiinţele juridice (penale) cât şi cu cele nejuridice, fie că vorbim de ştiinţe exacte (matematică, fizică, chimie ş.a.) ori de ştiinţe umaniste (psihologie, logică ş.a.). Precizarea acestor legături are rolul de a sublinia caracterul interdisciplinar al ştiinţei investigării infracţiunilor şi de a sublinia faptul că investigatorul penal trebuie să dispună de un serios bagaj de cunoştinţe din cele mai diverse domenii pentru a putea lupta, de la egal la egal, cu infractorii.

De ce trebuie organul judiciar să cunoască elemente de drept penal- Criminalistica ajută la descoperirea şi investigarea faptelor prevăzute de legea penală, în susţinerea vinovăţiei sau nevinovăţiei celor cercetaţi, în producerea elementelor de probă necesare tragerii la răspundere penală. Condiţiile în care persoana răspunde penal, elementele constitutive ale infracţiunilor – necesar fi dovedite pentru sancţionarea infractorilor – sunt prevăzute de dreptul penal.

De ce trebuie organul judiciar să cunoască elemente de drept procesual penal?

Obţinerea datelor, informaţiilor, a elementelor probatorii din analiza urmelor ridicate de la faţa locului este o sarcină a criminalistului, însă toate acestea trebuiesc realizate în formele prevăzute de legea procesual penală, cu respectarea unor drepturi şi garanţii procedurale în absenţa cărora acestea nu pot fi prezentate sau avute în vedere ca probă în procesul penal. De asemenea, ascultarea persoanelor participante în procesul penal şi efectuarea actelor procesuale prevăzute în Codul de procedură penală trebuie efectuate după nişte reguli tactice bine stabilite, dar în egală măsură ele trebuie să se facă în formele prevăzute de lege pentru a fi valide, pentru a avea forţă probantă, în caz contrar munca asiduă a organul judiciar putând fi în zadar.

De ce trebuie organul judiciar să cunoască elemente de criminologie?

Ca ştiinţă penală, criminologia contribuie la studiul crimei şi criminalului pentru a determina cauzalitatea acestora, pentru a determina condiţiile favorizante ale comportamentului infracţional şi dinamica acestuia în scopul preveniri săvârşirii infracţiunilor, în scopul adoptării celor mai bune soluţii pentru limitarea comportamentului antisocial. Criminalistica are acelaşi ţel – al prevenirii infracţiunilor, deosebirea dintre ele fiind aceea că, în vreme ce criminologia analizează dinamica fenomenului infracţional prin prisma cauzelor penale soluţionate deja (inclusiv cu ajutorul criminaliştilor), organul judiciar soluţionează cazuri concrete sprijinindu-se şi de concluziile generale ale criminologilor (de exemplu, în profilarea unui anume tip de infractor – vârstă probabilă, motivaţie posibilă ş.a. – pornind de la împrejurările comiterii faptelor, sau în elaborarea diferitelor versiuni de anchetă penală).

De ce trebuie organul judiciar să cunoască elemente de medicină legală?

Indiscutabil, criminalistica şi medicina legală sunt de nedespărţit în investigarea anumitor infracţiuni, în special cele referitoare la dreptul la viaţă, la integritate corporală şi sănătate al persoanei, a infracţiunilor referitoare la viaţa sexuală. Medicul legist are o contribuţie majoră, uneori indispensabilă, în stabilirea împrejurărilor de comitere a acestor infracţiuni. Totodată însă organul judiciar este cel ce conduce cercetarea penală şi cunoaşterea elementelor de medicină legală este de natură a eficientizeze munca sa de pildă, cunoscând ce poate solicita de la medicul legist , la ce întrebări poate acesta să răspundă în legătură cu cauza penală şi care sunt limitările la care acesta este supus.

De ce trebuie organul judiciar să cunoască elemente de psihologie judiciară?

Psihologia judiciară joacă un rol deosebit de important în special în aplicarea regulilor de tactică criminalistică. Cunoaşterea personalităţii umane, a reacţiilor voluntare sau involuntare ale acestuia, urmărirea comportamentului persoanei şi a unor detalii aparent insignifiante (poziţia mâinii, a picioarelor, vocea, privirea ş.a.) în cursul efectuării unor acte (audieri, percheziţii, confruntări ş.a.) poate da anchetatorului detalii foarte importante despre sinceritatea sau nesinceritatea persoanei aflate în faţa sa, poate da informaţii sau indicii pe care urmele materiale nu le pot furniza.

De ce trebuie organul judiciar să cunoască elemente de fizică?

Inevitabil cunoştinţele de fizică (dinamică, termodinamică, electricitate, optică ş.a.) sunt indispensabile înţelegerii funcţionării unor mecanisme, a înţelegerii urmelor pe care aceste mecanisme le lasă – de pildă funcţionarea armei militare, funcţionarea autovehiculelor şi interpretarea urmelor acestora, tehnica fotografiei atât în radiaţii vizibile, dar şi invizibile etc.

De ce trebuie organul judiciar să cunoască elemente de chimie?

Analiza chimică joacă un rol important în interpretarea celor mai diverse urme găsite şi ridicate de la faţa locului în condiţiile în care pentru majoritatea urmelor materiale analiza formei (conturului) acestora este însoţită de analiza compoziţiei chimice a acestora. Ne putem gândi astfel la aplicarea chimiei pentru deosebirea urmelor de sânge de cele de ketchup sau vopsea (prin folosirea apei oxigenate), la analiza chimică a hârtiei, a urmelor de cauciuc ş.a.

De ce trebuie organul judiciar să cunoască elemente de biologie şi anatomie?