Procesul de Convergență Contabilă

1.1. De la armonizare la convergenta contabila

1.1.1. Teorie, normalizare si obiective ale contabilitatii

De la prima lucrare publicata de Luca Paciolo în anul 1494 si pâna în epoca contemporana, teoria contabilitatii a avut o evolutie continua.

Prin teorie, în general vorbind, se întelege procesul de simplificare si generalizare care faciliteaza reprezentarea realitatii.

Teoria a fost influentata primordial de progresele practicii contabile, având în vedere calitatea de stiinta aplicativa a contabilitatii.

Teoria contabilitatii trebuie înteleasa ca:

a) un ansamblu de concepte teoretice (abstracte), idei mai mult sau mai putin sistematizate, aplicabile practicii contabile

În acest context, teoria contabilitatii apare ca si o constructie intelectuala, metodica si organizata, cu caracter ipotetic si sintetic.

a) un ansamblu de tehnici de culegere, prelucrare, stocare, transmitere si utilizare a informatiilor contabile

Prin prisma acestei a doua laturi, teoria contabilitatii este vazuta ca si un sistem coerent de principii, conventii, procedee si instrumente care sta la baza practicii contabile.

În concluzie, teoria contabilitatii reprezinta un cadru de referinta pentru întelegerea si evaluarea practicii, un ghid pentru dezvoltarea acesteia.

Contabilitatea aplicativa înregistreaza, grupeaza, evalueaza si prezinta informatiile necesare pentru fundamentarea deciziilor economice ale utilizatorilor. Presupune asadar un obiect si metoda proprii de studiu.

Normalizarea vizeaza contabilitatea financiara ca ramura a contabilitatii.

Poate fi definita drept procesul de standardizare a documentelor de sinteza contabila raportate periodic de întreprinderi (situatii financiare) prin definirea terminologiei, obiectivelor si metodologiei contabile (principii, procedee, instrumente) si prin solutionarea intereselor contradictorii referitoare la continutul si structura situatiilor financiare.

O consecinta a normalizarii este asadar armonizarea tehnicilor contabile de culegere, înregistrare, grupare, evaluare si prezentare a informatiilor contabile. Armonizarea contabila consta în asigurarea compatibilitatii sistemelor nationale de contabilitate într-un cadru regional si/sau international, prin aplicarea totala sau partiala a unor reguli comune.

Utilitatea normalizarii se releva, într-o prezentare sintetica, prin aceea ca asigura:

 compararea informatiilor în timp si spatiu

 controlul si centralizarea informatiilor

 fundamentarea riguroasa a deciziilor utilizatorilor de informatii

 cresterea încrederii între partenerii sociali care folosesc un limbaj standardizat si inteligibil

Partenerii sociali implicati în normalizarea contabilitatii sunt întreprinderile si managerii lor care sunt dispusi sa ofere informatii, contabilii care le produc si le controleaza, respectiv utilizatorii care au nevoie de ele pentru a putea lua decizii economice.

Normalizarea are influenta asupra:

 reglementarilor practicii contabile

 dezvoltarii teoriei contabile prin cercetarea stiintifica, fundamentarea si perfectionarea conceptelor, procedeelor si terminologiei

Normele contabile  ca emanatie a normalizarii - nu trebuie confundate cu teoria contabilitatii. Ele asigura doar o consacrare juridica a conceptelor, principiilor, procedeelor teoriei contabilitatii, asigura solutionarea unitara a unor aspecte ale practicii.

Normalizarea este influentata de sfera politica si sociala, este supusa presiunii grupurilor interesate în redistribuirea bogatiei. Aceasta pentru ca informatiile contabile sunt un bun al pietei informatiilor. Or, orice piata trebuie sa fie reglementata si controlata. Ca o consecinta, pentru a putea fi acceptate, la elaborarea normelor ar trebui sa participe toti cei care le aplica, precum si principalele grupuri de utilizatori.

Obiectivele contabilitatii sunt o rezultanta a:

 teoriei contabile

 intereselor grupurilor principale de utilizatori

 normelor contabile regionale si internationale (în contextul globalizarii economice)

Obiectivele contabilitatii la un moment dat determina conturarea diferitelor sisteme contabile, influenteaza continutul si structura situatiilor financiare, inclusiv modul de evaluare si recunoastere a elementelor componente ale acestora, asa cum vom demonstra în capitolul urmator al acestei lucrari.