Contractul de vânzare - cumpărare

Contractul de vanzare-cumparare

1.Notiuni generale si caractere juridice

Evolutie

Originea vanzarii se gaseste in schimb. Oamenii tranzactionau, primind alte bunuri in locul celor vandute. Ulterior, apare vanzarea, care consta in schimbul unui obiect contra unui pret. Vanzatorul va instraina marfa, iar cumparatorul va plati pretul. Fernand Braudel remarca faptul ca "Economia incepe in pragul valorii de schimb"^1), existand un spatiu vast si complex de la trocul elementar pana la capitalismul cel mai sofisticat. Desi vanzarea a devenit cel mai uzual contract, ea nu neaga existenta contractului de schimb, care nu mai joaca insa un rol atat de important. Codul civil consacra vanzarii un intreg titlu (articolele 1294-1404), iar modalitati ale vanzarii vom intalni in unele acte normative speciale (de exemplu, Decretul-Lege nr. 61/1991, privind vanzarea imobilelor din fondul locativ de stat etc.).

Definitia vanzarii

Art. 1294 Cod civil defineste vanzarea ca fiind "o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai pretul lui". Modul in care legiuitorul a definit vanzarea nu este exact, in primul rand pentru ca vanzatorul nu se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea bunului, ci el transforma insasi proprietatea lucrului vandut, iar, pe de alta parte, proprietatea se transforma doar prin singurul efect al consimtamantului.

Obiectul vanzarii il poate constitui nu numai dreptul de proprietate, dar si alte drepturi reale. In practica judiciara s-a decis, de exemplu, ca obiectul vanzarii-cumpararii il poate forma si numai nuda proprietate, vanzatorul putand sa-si pastreze uzufructul viagera. Pe langa uzufruct, poate fi vandut si un drept de creanta (vanzarea dreptului de creanta este reglementata de legiuitorul cesiunii de creanta, institutie pe care am tratat-o in cadrul materiei obligatiilor, la capitolul "Cazurile de transmitere a obligatiunilor"). Intr-o formulare sintetica, unii autori au sustinut ca vanzarea "consta in stramutarea proprietatii unui lucru sau a unui drept, pentru o suma de bani numita pret",^1) altii, ca vanzarea ar fi acel contract prin care una dintre parti (vanzatorul) stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celorlalte parti (cumparatorul), care se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut" (art. 1294 Cod civil), iar alti autori, insistand asupra naturii dreptului transmis, au aratat ca vanzarea este "acel contract in temeiul caruia opereaza transmiterea dreptului de proprietate sau a altui drept - real ori de creanta - de la vanzator la cumparator, cu obligatia pentru cel din urma de a plati primului o suma de bani drept pret".

Transmiterea proprietatii lucrului vandut cumparatorului este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui.

Contractul de vanzare-cumparare este acel contract prin care o persoana, numita vanzator, transfera un drept altei persoane, numita cumparator, in schimbul obligatiei acesteia din urma sa achite un pret in bani. Asa cum vom mai vedea, se poate transmite nu numai dreptul de proprietate, dar si alt drept real, un drept de creanta sau chiar un drept intelectual.

Caracterele juridice ale contractului de vinzare-cumparare

a) In primul rind, vinzarea-cumpararea este un contract consensual, adica este valabil prin simplul acord de vointa al partilor. O prevede expres art. 1295 Cod civil : "Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vinzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat".

In principiu, pentru ca o vinzare-cumparare sa fie perfecta, nu se cere indeplinirea unor anumite formalitati si nici ca, in momentul incheierii contractului, pretul sa fie platit si lucrul vindut sa fie predat. Jurisprudenta a facut aplicarea consensualismului in cazul contractului de vinzare-cumparare. Astfel, instanta suprema a stabilit ca, "contractul de vinzare-cumparare este valabil incheiat indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului". De altfel, in chiar cuprinsul unei decizii de indrumare, fostul Tribunal Suprem a decis expres ca:

"vinzarea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator de indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si a pretului, desi lucrul nu s-a predat si pretul nu s-a platit".

Exista insa exceptii de la principiul consensualismului.

- Daca, in momentul contractului, bunul vindut nu este individualizat (de exemplu, se vinde un autoturism, fara sa se precizeze marca etc.), proprietatea se va transfera in momentul predarii bunului, cind el este individualizat.^1)