Curs Anul I

05.10.2004

Definitie: Dreptul civil român ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale stabilite între persoane fizice si juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica. -> continutul dreptului civil  primul element al definitiei.

Dreptul civil  ramura a sistemului de drept.

Normele juridice civile sunt grupate pe categorii ce reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil, adica sunt ordonate în institutii de drept civil. Institutiile: raportul juridic-civil, actul juridic-civil, prescriptia extinctiva, subiectele dreptului civil, drepturile reale, obligatiile civile, contractele speciale, succesiunile, etc.

Al doilea element al definitiei se refera la obiectele de reglementare al dreptului civil, care e format din raporturi juridice si personal nepatrimoniale.

Raportul juridic patrimonial este acel raport al carui continut poate fi evaluat în bani. Exp.: raportul juridic care are în continutul sau proprietatea. Raporturile juridice personal nepatrimoniale sunt acelea al caror continut nu poate fi evaluat în bani. Exp.: cel care are în continutul sau dreptul la viata.

Categorii de raporturi juridic-civile

Dupa natura drepturilor ce intra în continutul lor, raporturile juridic-civile se grupeaza în doua categorii: - raporturi reale; - raporturi obligationale. Raporturile reale sunt acelea care au în continutul lor drepturi reale. Exp.: dreptul de proprietate  e principalul drept real al omului. Raporturile obligationale sunt acelea care au în continutul lor drepturi de creanta. Exp.: contractele de credit.

Raporturile personal nepatrimoniale se împart în:

a) Raporturi care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil. Exp.: raporturile care au în continutul lor dreptul la sanatate, dreptul la viata.

b) Raporturi juridice de identificare, care individualizeaza persoanele fizice sau juridice în raport cu celelalte subiecte de drept. Atributele de identificare ale unei persoane fizice: numele, domiciliul, starea civila.

c) Raporturi generate de creatia intelectuala. Exp.: dreptul de autor.

Dupa felul subiectelor lor, raporturile juridice se împart în:

- raporturi stabilite numai între persoane fizice;

- raporturi stabilite numai între persoane juridice;

- raporturi mixte (stabilite între persoane fizice si juridice).

Notiunea de drept civil poate avea urmatoarele acceptiuni:

- poate fi privita ca ramura de drept, ca totalitate a normelor juridic-civile;

- poate fi înteleasa ca drept subiectiv civil, întelegând prin aceasta posibilitatea recunoscuta de lege subiectului activ (titularului dreptului civil) de a avea o anumita conduita si de a putea pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare;

- dreptul civil trebuie înteles ca ramura a stiintei juridice.

Rolul dreptului civil român: Dreptul civil ca ramura de drept are rol de drept comun. Cu alte cuvinte, daca o ramura de drept nu contine norme corespunzatoare care sa reglemeteze un anumit aspect al unui raport juridic se face apel la norma corespunzatoare din drept civil. Dreptul civil împrumuta normele sale altor ramuri de drept.

Principiile fundamentale ale dreptului civil

Orice sistem de drept e guvernat de anumite principii funamentale, adica de idei calauzitoare comune tuturor ramurilor de drept. În acelasi timp, fiecare ramura de drept cuprinde reguli de baza pt întreaga legislatie din domeniul respectiv. În dreptul civil, îsi gasesc aplicare urmatoarele categorii de principii:

- principiile fundamentale ale dreptului român. Ele se regasesc în întreaga legislatie româna. Exp.: principiul democratiei egalitatii în fata legii, separatiei puterii în stat.

- principii specifice dreptului civil. Exp.: principiul proprietatii; egalitatii în fata legii civile; îmbinarii intereselor personale, individuale cu cele generale obstesti; ocrotirii sau garantarii drepturilor subiective civile.

- Principii proprii unor institutii ale dreptului civil. Exp.: principiul consensualismului (se aplica numai în materia actelor civile).

Principiul proprietatii: este consacrat în Constitutie si în Codul Civil. Proprietatea e ocrotita indiferent de titular. Art. 480 din Codul Civil: proprietatea e dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege. Art. 481, tot din Codul Civil: nimeni nu poate fi obligat a ceda proprietatea sa afara numai pt cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.

Dreptul civil reglementeaza continutul dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinta si dispozitia si, de asemenea, reglementeaza mijlocul juridic de ocrotire al lui care e actiunea în revendicare. Dreptul la proprietate e singurul drept care are toate cele trei atribute.

Principiul egalitatii în fata legii civile: e consacrat în Constitutie si în art. 4, al. 2 din Decretul 31/1954 privind persoanele fizice si juridice. Potrivit acestui text de lege, sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o înrurire asupra capacitatii.

Principiul îmbinarii intereselor individuale cu cele generale: e consacrat în D31/1954, în art. 4, al.1: drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale, materiale sau culturale an acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire sociala. Al. 2 al aceluiasi art. prevede ca drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic si social.