Despre Succesiuni în General

1.Notiune. Art. 644 C. civ. Enumera succesiunea printre diferitele moduri prin care se dobândeste (transmite) proprietatea. Avându-se în vedere acest text de lege, s-ar parea ca succesiunea este un mod de dobândire (transmitere) a proprietatii. Aceasta concluzie nu poate fi însa retinuta în final deoarece, în realitate, succesiunea este mai mult decât un simplu mod de dobândire (transmitere) a proprietatii. Într-adevar, în esenta, în esenta, notiunea de succesiune desemneaza transmiterea unui patrimoniu, fractiune de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoana fizica decedata la una sau mai multe persoane fizice sau juridice în fiinta. Asadar, succesiunea este o transmisiune mortis causa prin care, afara de cazul în care se refera la bunuri singulare, se transmit nu numai drepturi ci si obligatii, deci mai mult decât o simpla proprietate.

Ca sinonime ale notiunii de succesiune Codul civil mai utilizeaza notiunile de mostenire si ereditate.

În limbajul tehnic de specialitate, persoana decedata al carei patrimoniu, fractiune de patrimoniu sau bunuri individuale se transmit prin succesiune este desemnata sub denumirea de de cujus; aceasta denumire provine de la prescurtarea formulei romane is de cujus succesione agitur (cel despre a carui mostenire este vorba).

Trebuie precizat ca în dreptul civil prin notiunile sinonime de succesiune, mostenire si ereditate este desemnata nu numai transmisiunea mortis causa despre care am vorbit mai sus, ci si obiectul acestei transmisiuni.

Persoanele care dobândesc prin succesiune elemente din patrimoniul succesoral poarta denumirea de succesori, mostenitori sau erezi.

În cazul mostenirilor testamentare, mostenitorii mai poarta si denumirea specifica de legatari (universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, dupa caz).

2. Felurile succesiunii. Potrivit art. 650 C. civ., “succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament”.

Asadar, succesiunea poate fi legala sau testamentara. Alaturi de aceste succesiuni Codul civil a reglementat si succesiunea contractuala (art. 821, art. 933 si art. 934 C. civ.) care însa nu a prezentat importanta practica niciodata în dreptul nostru.

a) Succesiunea legala este cea care se face în virtutea legii, în cazul în care de cujus nu lasa testament sau atunci când, desi exista testament, acesta nu este valabil, este cadus ori nu cuprinde dispozitii referitoare la bunurile succesorale; de aceea, ea se mai numeste si mostenire ab intestat, adica fara testament.

b) Succesiunea testamentara este cea care se face în virtutea vointei persoanei decedate, manifestate pe timpul cât aceasta a fost în viata prin una din formele de testamente prevazute de lege.

c) Succesiunea conventionala se poate realiza printr-o donatie de bunuri viitoare, care poate avea ca obiect fie întregul patrimoniu ce îl va lasa donatorului la moartea sa, fie o fractiune din acesta, fie, în sfârsit, unele bunuri anume individualizate.

Capitolul al II – lea

Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

3. Enumerare. În literatura de specialitate se admite în mod unanim ca transmisiunea succesorala are urmatoarele caractere juridice: a) este o transmisiune mortis causa; b) este o transmisiune universala; c) este o transmisiune unitara; d) este o transmisiune indivizibila.

4.Transmisiunea succesorala este o transmisiune mortis causa. Potrivit art. 651 C. civ., “succesiunile se deschid prin moarte”. Dar cum prin moarte pier doar persoanele fizice, rezulta ca regulile transmisiunii succesorale sunt aplicabile doar în cazul pieirii unor asemenea persoane, nu si a celor juridice, acestea încetându-si existenta în conditii specifice, anume prevazute de lege.

Moartea persoanelor fizice poate fi constatata nemijlocit sau, în lipsa acestei posibilitati, declarata judecatoreste.

Faptul mortii unei persoane fizice determina disparitia acesteia ca subiect de drept, dar patrimoniul ei, care continua sa fiinteze, se transmite, dupa anumite reguli, fie unor alte persoane fizice, fie unor persoane juridice, fie statului. În acest sens, succesiunea este o transmisiune specifica; ea se delimiteaza net de toate celelalte transmisiuni patrimoniale, care nu se pot realiza decât între persoane în fiinta la data când survin.

5.Caracterul universal al transmisiunii succesorale. Problema transmisiunii succesorale se pune întotdeauna ca urmare a decesului unei persoane fizice, fapt care are drept consecinta ramânerea unui patrimoniu fara titular. Dar cum, în principiu, în acest caz, indiferent de faptul ca succesiunea se defera în puterea legii sau prin vointa celui decedat, are loc o transmisiune a unui patrimoniu – deci a unei universalitati cuprinzând nu numai drepturi ci si obligatii – la succesori, se poate afirma ca, spre deosebire de transmisiunile inter vivos, care de regula, cel putin între persoanele fizice, nu pot avea ca obiect universalitati ci numai bunuri luate individual, transmisiunea succesorala are un caracter universal.

Dupa cum s-a spus, “drepturile transmise prin mostenire nu sunt privite în individualitatea lor, ci numai ca parti alcatuitoare ale patrimoniului”. De aici concluzia ca transmisiunea succesorala, indiferent daca are ca elemente active drepturi reale imobiliare sau drepturi de creanta, nu este supusa formelor de publicitate la care sunt supuse pentru a deveni opozabile tertilor transmisiunile inter vivos ale unor asemenea drepturi.

Faptul ca prin legate cu titlu particular se pot transmite si bunuri succesorale privite individual nu este în masura sa contrazica universalitatea transmisiunii succesorale, de vreme ce chiar si în prezenta unor asemenea transmisiuni si chiar daca ele epuizeaza activul succesoral, cineva (mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal, ori, în cazul succesiunilor vacante, statul) are totusi vocatie la universalitatea succesorala. Tot astfel, desi raspunderea celor cu vocatie la întreaga mostenire ramasa sau la o fractiune din aceasta este limitata intra vires hereditatis (adica în limita valorii bunurilor succesorale), daca succesiunea, fiind vacanta, este culeasa de stat sau daca succesorii au acceptat-o sub beneficiu de inventar, nici aceasta limitare nu este în masura sa contrazica valabil caracterul universal al transmisiunii succesorale.