Drept Civil

I.1.1. Notiunea de drept

Limitându-ne la domeniile de interes ale stiintelor juridice, trebuie sa retinem si sa distingem în principal trei mari sensuri ale notiunii de "drept" si anume:

- ansamblul (totalitatea) regulilor sau normelor juridice care reglementeaza conduita oamenilor într-o colectivitate politiceste determinata - ele au o existenta obiectiva, în sensul ca norma de conduita exista ca atare independent de perceperea ei subiectiva sau de aplicarea ei practica de catre unul sau altul dintre subiectii de drept supusi reglementarii ei. ("dreptul obiectiv" sau "dreptul pozitiv".)

- facultate (posibilitate) recunoscuta de dreptul obiectiv unei persoane de a adopta o anumita conduita juridica (de a savârsi un act ori un fapt determinat, sau de a pretinde altei persoane îndeplinirea unei obligatii determinate etc.). ("drept subiectiv")

- studiul sau stiinta dreptului, adica acea ramura a învatamântului si a cercetarii stiintifice care se ocupa de cunoasterea dreptului obiectiv si a drepturilor subiective, în contextul general al cunoasterii umane.

I.1.2. Ce este dreptul civil.

Dreptul pozitiv (dreptul obiectiv) este divizat în doua mari ramuri fundamentale:

- dreptul public, care reglementeaza raporturile dintre stat si particulari.

- dreptul privat care reglementeaza raporturile dintre particulari (între ei).

În aceasta mare diviziune a dreptului obiectiv, dreptul civil face parte din marea ramura a dreptului privat.

1. Ca ramura a dreptului obiectiv, dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza, pe de o parte, acele raporturi juridice patrimoniale în care partile apar ca subiecti egali (nesubordonati unul altuia), iar pe de alta parte, acele raporturi personale (nepatrimoniale) în care se manifesta, fie individualitatea persoanei ca subiect de drept, fie conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice în calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile .

2. Ca ramura a stiintei dreptului, dreptul civil studiaza :

- normele dreptului civil obiectiv, grupate în institutii juridice specifice.

- solutiile concrete pronuntate de instantele de judecata în rezolvarea litigiilor civile (jurisprudenta sau practica judiciara).

- doctrina sau teoria dreptului civil, adica opiniile, tezele si conceptiile formulate de oameni de stiinta (profesori si cercetatori) sau de alti juristi, în urma examinarii analitice si sintetice a normelor legale, a solutiilor jurisprudentiale si a altor opinii doctrinare.

(Evident, drepturile civile subiective ,ca si obligatiile corelative lor îsi gasesc reflectarea corespunzatoare atât în normele dreptului obiectiv, cât si în solutiile jurisprudentiale si în opiniile doctrinare, ele constituind însusi continutul raporturilor juridice de drept civil.)