Drept Civil

OBIECTIVE

Cursul ofera cunostinte indispensabile pentru însusirea

institutiilor fundamentale de drept civil si a reglementarilor legale în

materia acestora necesare studentilor de la Facultatea de Marketing si

Comert Exterior, în calitatea lor de viitori angajati ca specialisti ai

persoanelor juridice, în domeniul marketingului si comertului exterior.

Studierea raporturilor juridice civile, subiectelor de drept,

patrimoniului, dreptului de proprietate, contractelor speciale de drept

civil (continutul acestora, partile contractante, obligatiile si raspunderile

partilor) constituie o parte integranta a pregatirii de

specialitate a studentilor.

I. NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE DREPT

I.1. Definitia dreptului

Dreptul apare ca un ansamblu de reguli de comportare în

relatiile sociale, al caror principal caracter este obligativitatea – la

nevoie impusa – pentru toti membrii societatii organizate.

Relatiile, raporturile ce apar în cadrul societatii organizate, sunt

de doua categorii:

– relatii între indivizii componenti ai societatii organizate pe

care dreptul le reglementeaza sanctionând abaterile de la regulile de

drept stabilite încât impactul dintre interesele acestora sa nu dauneze

binelui comun: dreptul privat (dreptul civil, dreptul comercial, dreptul

muncii, dreptul familiei);

– relatii privind interesele individuale aparute între indivizi, pe de

o parte, si întreaga comunitate, pe de alta parte: este domeniul dreptului

public (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal).

I.2. Norma de drept

Regulile juridice care formeaza continutul dreptului pozitiv se

refera la conduita (comportarea) impusa tuturor indivizilor în relatiile

316

de drept privat sau de drept public. Ele sunt obligatorii pentru toata

lumea, abaterea fiind sanctionata de colectivitate (autoritatea de stat)

prin folosirea fortei materiale de coercitie a acesteia.

Norma de drept este deci „o regula de conduita, generala

impersonala si obligatorie, instituita sau sanctionata de autoritatea

publica, aplicata din constiinta juridica a oamenilor si, în caz de

abatere, prin constrângerea de stat”.

I.2.1. Notiune, caracteristici, structura

Din formularea de mai sus rezulta ca norma juridica (de drept)

se caracterizeaza prin:

a) generalitate;

b) impersonalitate;

c) obligativitate.

În structura interna a oricarei norme juridice se disting trei

elemente constitutive:

a) ipoteza;

b) dispozitia;

c) sanctiunea.

I.2.2. Clasificarea normelor juridice

Clasificarea normelor juridice se poate face folosind mai multe

criterii, dintre care cel mai important este caracterul conduitei

prescrise prin dispozitie, potrivit caruia se disting:

a. Norme imperative (categorice) – sunt normele de la dispozitia

carora nu se admite nici o derogare, sub sanctiune. Se împart în:

norme operative si norme prohibitive.

b. Norme permisive (dispozitive), sunt: norme atributive (de

împuternicire) norme supletive – norme ce suplinesc vointa

subiectelor de drept daca acestea nu se manifesta pentru a-si preciza

comportarea în ipoteza data. Normele juridice se mai pot distinge si

dupa ramura de drept din care fac parte (constitutionale, civile,

comerciale etc.), dupa forta juridica a actului normativ în care sunt

prevazute (legi, ordonante etc.), dupa sfera de aplicare si gradul de

generalitate (generale, speciale, de exceptie), dupa gradul de determinare

(complete, de trimitere, în alb).