Drept Civil

CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN

I : Notiunea si obiectul dreptului civil

1. Dreptul civil ca stiintă juridică

• Stiinta ca sistem de cunostinte se constituie în subsisteme de stiinte: stiintele naturii; stiintele sociale

(despre societate); stiintele gândirii.

• Subsistemul stiintelor sociale studiază legile generale ale existentei si dezvoltării societătii, evolutia

tipurilor si formelor istorice de organizare socială, realitatea socială în diferitele ei forme de

manifestare.

• Stiintele juridice sunt o componentă a subsistemului stiintelor sociale ce studiază realitatea juridică ca

parte a realitătii sociale. Stiintele juridice, ca parte a subsistemului stiintelor, formează sistemul

(subsistemul) stiintelor juridice in care sunt incluse: a) Teoria general a statului si dreptului – ca

stiintă ce studiază statul si dreptul în general; b) Stiintele juridice istorice; c) Stiintele juridice de

ramură; d) Stiintele auxiliare (ajutătoare).

• Stiinta dreptului civil face parte din categoria stiintelor juridice de ramură si are ca obiect de studiu,

normele juridice apartinând dreptului civil si relatiile sociale ce formează obiectul de reglementare al

acestei ramuri de drept.

2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de drept

• Sistemul unitar de drept cuprinde dreptul public si dreptul privat.

• Notiune. Dreptului civil este acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturi

patrimoniale si personale – nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice si/sau între

persoanele juridice, aflate pe pozitii de egalitate juridică, precum si conditia juridică a

persoanelor fizice si persoanelor juridice, în calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice

civile.

• Elemente esentiale:

- este o ramură a sistemului de drept- Dreptul civil se înfătisează ca un ansamblu de norme

juridice cuprinse în acte normative care alcătuiesc izvoarele dreptului civil;

- este principala ramură a dreptului privat, constituind dreptul comun pentru ramurile de

drept învecinate. În cazul în care o ramură de drept nu contine norme proprii pentru a rezolva un

caz concret, se apelează la dreptul civil care « împrumută » principiile sau normele sale;

- reglementează raporturi patrimoniale si nepatrimoniale ce formează obiectul dreptului civil;

- persoanele fizice si juridice sunt subiectele raporturilor juridice de drept civil;

- pozitia de egalitate juridică a subiectelor raportului de drept civil, adică în raportul juridic civil

nici una dintre părti nu este subordonată celeilalte;

- normele de drept civil, de principiu, sunt grupate pe institutii de drept civil, adică formează

grupe omogene de norme sociale, alcătuind subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.

• Sunt institutii de drept civil: raportul juridic civil; actul juridic civil; subiectele de drept civil

(persoana fizică si persoana juridică); prescriptia extinctivă; drepturile reale (dreptul de proprietate si

alte drepturi reale derivate din acesta – uzul, uzufructul, abitatia, superficia, servitutea, administrarea);

contractul civil; răspunderea civilă (contractuală si delictuală); dreptul de proprietate intelectuală

(dreptul de autor si dreptul de inventator sau de proprietate industrială); dreptul de mostenire sau de

succesiune (mostenire legală, mostenire testamentară) etc.

3. Obiectul de reglementare

• Normele de drept civil reglementează relatii sociale patrimoniale si nepatrimoniale pe care le

convertesc în raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale.

• Categorii de raporturi sociale reglementate:

A. Raporturi patrimoniale care cuprind:

– raporturi reale, adică acelea care au în continutul lor drepturi reale, respectiv dreptul de

proprietate si celelalte drepturi reale principale;

– raporturi obligationale (raporturi de obligatii), care contin drepturi de creantă izvorâte din

acte juridice ori fapte juridice (licite sau ilicite).

B. Raporturi nepatrimoniale care cuprind:

– raporturi care privesc existenta si integritatea fizică ori morală a persoanei, care au în

continutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt: dreptul la viată, dreptul la

sănătate, la integritate fizică, la secretul vieti private etc.;

– raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt: dreptul la nume, la

pseudonim, la domiciliu (pentru persoana fizică), la denumire, la sediu (pentru persoana

juridică) etc;

– raporturi izvorând din creatia intelectuală, care se referă la dreptul de autor asupra unei

opere stiintifice, literare, artistice sau dreptul de inventator, inovator, etc.

4. Sensurile notiunii „Drept civil“

Drept civil – drept obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului în scopul

reglementării relatiilor dintre persoanele fizice si juridice.

Drept civil – drept subiectiv = prerogativa (posibilitatea) unei persoane de a avea o anumită conduită,

de a îndeplini anumite acte juridice, adică de a-si exercita drepturile prevăzute si ocrotite de dreptul

obiectiv, precum si de a pretinde persoanei obligate să aibă o comportare corespunzătoare dreptului

său, ce poate fi impusă la nevoie prin forta de constrângere a statului.

Drept civil – stiinta juridică de ramură, parte a stiintelor juridice, care are ca obiect studierea

dreptului civil ca ramură a sistemului unitar de drept din România.

Drept civil – ramură de drept civil, ca ansamblu de norme juridice ce reglementează relatii sociale

ce formează obiectului dreptului civil.

5. Dreptul civil ca disciplină de studiu în facultătile de drept

• Dreptul civil ca ramură a stiintei juridice se studiază pe discipline distincte cuprinse în programe de

învătământ ale diferitilor ani de studiu.

- Drept civil – Partea generală si persoanele;

- Drept civil – Teoria generală a drepturilor reale (Drepturi reale);

- Drept civil – Teoria generală a obligatiilor civile (Obligatii civile);

- Contracte civile;

- Succesiuni (Mostenirea).

6. Precizări

De-a lungul timpului, s-au dat mai multe definitii dreptului civil. În continuare o să retinem câteva

dintre ele.

D. Alexandresco (1906) « Dreptul civil sau privat este acela care reglementează raporturile

particularilor dintre ei, si care este propriu unei natiuni ».

A. Ionascu (1963) « Dreptul civil este acea ramură a dreptului unitar al statului care reglementează

raporturile patrimoniale în care părtile figurează ca subiecte egale în drepturi, raporturile personale

nepatrimoniale în care se manifestă individualitatea persoanei, precum si conditia juridică a persoanelor

fizice si a persoanelor juridice în calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile ».