Drept Civil - Capitolul 3 - Ocrotirea Persoanei Fizice prin Mijloace de Drept Civil

Într-o prezentare sintetica, categoriile de persoane fizice si mijloacele de drept civil pentru

ocrotirea lor sunt:

– minorii, a caror ocrotire se realizeaza prin: a) parinti; b) tutela si c) curatela 1;

– alienatii si debilii mintal, pentru care exista interdictia judecatoreasca (urmata de

instituirea tutelei ori a curatelei)2;

– persoane aflate în situatii deosebite, pentru care exista masura de ocrotire numita

curatela.

A. Ocrotirea minorului

a) Notiunea de ocrotire parinteasca

Prin ocrotirea parinteasca se întelege mijlocul juridic de ocrotire a minorului în care

drepturile si îndatoririle cu privire la persoana si la bunu-rile minorului se exercita, respectiv

se îndeplinesc, de catre parintii sai3.

De mentionat ca, sub aspect juridic, notiunea de „parinti” cuprinde atât pe parintii firesti (de

sânge), cât si pe parintii adoptatori.

b) Principiile ocrotirii parintesti

Într-o exprimare sintetica, aceste principii sunt:

– drepturile parintesti trebuie exercitate în interesul copilului (art. 4 alin. (1) si art. 97 alin.

(2) C. fam.);

– parintii au aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor minori (art. 1 alin. (3) si art. 97

alin. (1) C. fam.);

– parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor

parintelui, în afara de dreptul la mostenire si la întretinere (art. 106 C. fam.); acest principiu

este numit si principiul independentei patrimoniale;

– exercitarea ocrotirii parintesti se realizeaza sub controlul societatii, îndeosebi al statului

(art. 108 C. fam.).

c) Modalitati de exercitare

Regula este cea a exercitarii ocrotirii parintesti de catre ambii parinti. În acest sens, art. 98

alin. (1) C.fam. prevede: „Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre

parinti de comun acord” (s.n.).

Exceptia o constituie exercitarea ocrotirii parintesti de catre unul din parinti.

În acest sens, art. 98 alin. (2) C. fam. dispune: „Daca unul din parinti este mort, decazut din

drepturile parintesti, pus sub interdictie sau, din orice împrejurare, se afla în neputinta de asi

manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti” (s.n.).

Anumite particularitati ale exercitarii ocrotirii parintesti exista în caz de: divort, încredintare

a copilului unei terte persoane, încredintare a copilului unei institutii de ocrotire.

d) Continutul ocrotirii parintesti

Ocrotirea parinteasca are, în continutul ei, doua laturi: personala si patrimoniala.

Latura personala priveste ocrotirea persoanei copilului.

1 La granita dintre dreptul civil si dreptul familiei se plaseaza masurile reglementate de Legea nr. 3/1970

privind ocrotirea unor categorii de minori: plasamentul si încredintarea unor minori; pentru amanunte a se

vedea I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, 1996, p. 532-548.

2 Pentru bolnavul psihic exista reglementarea speciala din Decretul nr. 313/1980, care instituie, ca

masura, tratamentul medical obligatoriu; pentru dezvoltari, a se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil. Persoanele,

1987, p. 135-139.

3 Gh. Beleiu, Drept civil român, 1992, p. 291; pentru dezvoltari a se vedea I. Filipescu, Tratat de

dreptul familiei, Editura Academiei, Bucuresti, 1989, p. 479 si urm.

Latura patrimoniala se refera la: a) administrarea bunurilor si reprezentarea minorului sub

14 ani în actele juridice civile; b) încuviintarea actelor juridice civile ale minorului de 14

ani.

Latura personala priveste, preponderent, raporturile de dreptul familiei; în consecinta, aici

ne multumim sa evocam prevederile art. 101 C. fam.: „Parintii sunt datori sa îngrijeasca de

persoana copilului. Ei sunt obligati sa creasca copilul, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea

lui fizica, de educarea, învatarea si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu însusirile

lui, în conformitate cu telurile statului (…), spre a-l face folositor colectivitatii” (s-n.).

Latura educativa a ocrotirii persoanei minorului este foarte importanta în angajarea

raspunderii civile delictuale a parintelui pentru fapta ilicita a minorului4.

Latura patrimoniala a ocrotirii minorului intereseaza, preponderent, raporturile de drept

civil. Continutul ei este stabilit de art. 105 C. fam.: „Parintii au dreptul si îndatorirea de a

administra bunurile copilului minor si de a-l reprezenta în actele civile, pâna la data când el

împlineste vârsta de paisprezece ani.

Dupa împlinirea vârstei de paisprezece ani, minorul îsi exercita singur drepturile si îsi

exercita tot astfel obligatiile, însa numai cu încuviintarea prealabila a parintilor spre a-l

apara împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea.

Dispozitiile sectiunii a II-a din prezentul capitol (adica „Tutorele minorului”) vor fi

aplicabile prin asemanare” (s.n.).