Extras din curs

DREPTUL DE SERVITUTE

Definitie, caractere :

Potrivit definitiei date de art.576 din Codul Civil, servitutea este « sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand alt stapan ».

Rezulta din definitie ca 6 sunt caracteristicile servitutii si anume :

1)Servitutea este un « jus in re aliena », adica un drept asupra lucrului altuia constand intr-un dezmembramant al dreptului de proprietate.

2)Servitutea implica existenta a 2 bunuri imobile care apartin la 2 proprietari diferiti. Imobilul in favoarea caruia se constituie servitutea se numeste fond dominant, in vreme ce imobilul asupra caruia exista sarcina servitutii poarta numele de fond aservit.

3)Servitutea este un drept in exclusivitate imobiliar , fiind de neconceput in materia mobilelor.

4)Servitutea este un accesoriu al fondului care nu poate fi instrainata decat impreuna cu dreptul de proprietate asupra fondului al carui accesoriu este.

5)Dreptul de servitute este perpetuu , ceea ce inseamna ca servitutea va exista cat timp vor dura imobilele, afara daca partile nu au stabilit altfel.

6)Servitutea este indivizibila cand un bun apartine in coproprietate mai ultor titulari, servitutea nu se poate stabili asupra sau in favoarea acelui bun.

Clasificarea servitutiilor :

1)In baza criteriului originii sau a modului lor de constructie, art.577 din Codul Civil, distinge :

a)Servitutii naturale care decurg din « situatia naturala a locurilor », cum ar fi servirea de scurgere a apelor naturale (art.578 C.C) ; servitutea izvorului (art.579 C.C) ; servitutea de granituire (art.584 C.C.) ; servitutea de ingradire (art.585 C.C) si asa mai departe.

b)Servitutiile legale care izvorasc « din obligatia impusa de lege », cum sunt servitutea referitoare la zidul sau santul comun (art.590 C.C.), servitutea privind interdictia de a construi sau de a planta pe un anumit teren fara respectarea unor conditii si distante fata de hotar (art.607,610 C.C), servitutea de vedere (art.611 C.C), servitutea de trecece (art.616 C.C)

c)Servitutiile stabilite prin fapta omului care isi au sorgintea in convetia dintre proprietari, testament sau uzucapiune.

Aceasta clasificarea a fost criticata penrtu urmatoarele neajunsuri : in primul rand distinctia intre servitutiile naturale si cele legale este artificiala, deoarece in ambele cazuri unica lor sursa este tot legea. Servitutiile naturale si cele legale nu sunt in fond servituti propriu-zise, adica dezmembramante ale dreptului de proprietate. Ele sunt de fapt un mod de detrminare a insusi continutului dreptului de proprietate si a limitelor de exercitare a acestui drept. Asa-zisele servituti naturale nu sunt decat ingradiri ale dreptului de proprietate sau limitari normale ale atributului folsintei in scopul folosirii rationale a fondurilor invecinate.

2)Potrivit criteriului obiectului lor, servitutiile se impart in :

a)Servituti pozitive care indreptatesc pe proprietarul fondului dominant sa faca in mod nemijlocit, acte de folosinta pe fondul aservit, asa cum sunt servitutea de trecere sau de a lua apa.

b)Servitutiile negative ce impun proprietarului fondului aservit anumite restrictii sau impedimente pentru exercitarea dreptului sau, asa cum sunt de exemplu, servitutea de a nu cladi pe terenul sau, ori de a nu deschide ferestre.

3)In stiinta dreptului servitutiile au mai fost clasificate si dupa alte criterii, dupa cum urmeaza :

a)Servitutiile urbane si rurale dupa cum sunt stabilite in folosul unei cladiri sau a unui teren (art.621 C.C.)

b)Servitutiile continue si necontinue dupa cum exercitiul lor este sau poate fi continuu fara sa fie necesara fapta actuala a omului, ori, din contra, este necesara fapta omului pentru a fi exercitate. Sunt servitutii continue, servitutiile de apeduct, de scurgere a apelor sau servitutea ferestrelor (art.622 alin.2 C.C.), spre deosebire de dreptul de trecere sau de a lua apa din fantana, care sunt servitutii necontinue.

c)Servitutii aparente si neaparente. Sunt aparente servitutiile care se recunosc dupa semne exterioare, precum usile, ferestrele sau apeductele. Dimpotriva sunt neaparente servitutiile care nu au un semn exterior de recunoastere, cum este interdictia de a zidi pana la o anumita inaltime.

Servitutiile naturale :

Naturale sunt servitutile care se nasc din situatia locurilor asa cum precizeaza art.577 din C.C :

1)Servitutea de scurgere a apelor naturale ce consta in conditiile art.578 din C.C. In aceea ca terenurile inferioare sunt supuse a primi apele care curg in mod natural, fara interventia omului, de pe terenurile superioare. Proprietarul fondului aservit nu poate ridica stavilare pentru a opri curgerea apelor de pe fondul dominant, dupa cum nici proprietarul fondului dominant nu poate sapa santuri sau canale de natura sa agraveze situatia fondului aservit.

2)Servitutea izvoarelor. Potrivit principiului exprimat de art.579 din C.C., proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa poate sa-l intrebuinteze fara a vatama dreptul pe care proprietarul altui fond l-ar fi dobandit cu privire la folosirea izvorului respectiv. Totodata dispozitiunile art.581 C.c. Interzic proprietarului fondului pe care se afla un izvor ce da apa necesara locuintelor unei comune, sa faca orice lucrari ce ar putea schimba cursul acelui izvor.

3)Dreptul de granituire. Potrivit art.584 C.C. Orice proprietar poate obliga pe vecinul sau sa procedeze la granituirea proprietatii lipite de a sa, cheltuielile necesare urmanad a fi suportate in mod egel de catre ambii proprietari. Daca granituirea nu se face pe cale amiabila, cel interesat are exercitiul unei actiuni in justitie pentru stabilirea limitelor fondurilor invecinate.

4)Dreptul de ingradire, constituie in realitate o manifestare a dreptului de proprietate, concretizata in prerogativa oricarui proprietar de a-si ingradi imobilul ce-i paartine, cu singura conditie de a respecta servitutea de trecere de care se bucura vecinul sau potrivit art.585 si 616 din C.C.

Servitutiile legale :

In cuprinsul art.586-619 din C.C. Sunt descrise amanuntit servitutiile legale, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele :

1)Servitutea privind distanta plantatiilor, consta in interdictia plantarii unor arbori la o distanta mai mica de 2 metri fata de linia despartitura a 2 fonduri, precum si a celorlalte plantatii sau a gardurilor vii la o distanta mai mica de 0,5 m, afara daca nu exista alte reglementari sau daca obiceiurile locale nu prevad altfel. Proprietarul vecin poate cere in conditiile art.608 alin.1 din C.C. scoaterea arborilor sau plantatiilor care se afla la o distanta mai mica decat cea prevazuta. Obligatia de a respecta distanta prevazuta de art.607 C.C. dispare atunci cand proprietarul fondului a obtinut servitutea contrara, adica dreptul de a avea plantatii la o distanta mai mica.