Intentarea Procesului în Prima Instanță

I. cerea de chemare în judecată şi efectele încălcării fomei sau conţinutul aceteia.

Intentarea procesului civil este o fază incipientă obligatorie, indiferent de felul procedurii civile.

La această etapă procedurală se produc dou manifestări de voinţă a subiecţilor raporturilor de procedură civilă:

1. sesizarea instanţei prin depunerea cererii de chemare în judecată.

2. reacţia instanţei judecătoreşti în funcţie de corectitudinea perfectării cererii, existenţa ori inexistenţa dreptului la aţiune.

Declanşarea acestei prime faze procedurale produce efecte de natură procesual-juridică şi material jurdică.

Efectele procesuale se referă în primul rînd la apariţia drepturior şi obligaţiilor de procedură cum ar fi: întocmirea cererii în modul corespunzător, taxarea corectă a acesteia, posibilitatea asigurării de acţiuni sau probelor, prezentarea şi cercetarea probelor şi alte acţiuni procedurale, care în afara procesului civil nu pot fi înfăptuite.

Înaintarea acţiunilor reconvenţionale, utilizarea tuturor mijloacelor de aprare, formularea de obiecţii din partea pîrîtului de asemenea se incadrează ca posibilităţi sau ca mijloace procedurale doar într-un proc început, intentaat.

Intentarea procesului civil produsă conform legii semnifică valorificarea unui drept recunoscut tuturor – accesul liber la justiţie.

Consecinţele material-juridice ale intentării procesului se rezumă în primul rînd la întreruperea termenului de prescripţie, acolo unde el există. Articolul 277 alineatul unu cod civil.

Potrivit articolului 98 codul familiei pensia de întreţinere se achită de la daa adresării în judecată.

În eventualitatea solicitării reparării prejudiciilor cauzate vieţi şi sănătăţii de către sursele de pericol sporit în special prin accidente de muncă este imprescriptibilă, însă adresarea în judecată pînă la expirarea a trei ani de la producerea prejudiciului permite reclamantului solicitarea reparărilor din data cauzării daunelor. Adresarea în judecată după expirarea termenului de trei ani marchează reparea prejudiciului din data sesizări instanţei.

Pentru adresarea în instanţă se perfectează în scris cereri de chemare în judecată care trebuie să corespundă condiţiilor din articolul 166, 167 cod procedură civilă.

Dacă cererea de chemare în judecată nu întruneşte otate elementele esenţiale în termen de cel mult şapte zile de la depunere judecătorul va emite o încheiere de a nu da curs cererii.

În încheierea de a nu da curs cererii instanţa va indica neajunsurile şi termenul oferit pentru corectarea lor.

Dacă persoana care a depus cererea lichidează neajunsurile în termenul ofeirt de instanţă cererea se consideră depusă la data iniţială. În caz contrar cerea şi toate materialele anexate se restituie printr-o încheiere susceptibilă de recurs.

Pentru a respect termenul oferit de instanţă pentru corectarea cererii încheierea de a nu da curs trebuie adusă la cunoştinţa persoanei care a depus-o.

Încheierea de a nu da curs cererii emisă în baa articolului 171 cpp nu afectează curgerea termenului de prescrpţie, însă restituirea cererii provoacă anularea întreruperii prescripţiei.

II. Primirea cereri de chemare în juSubiectul doi

III. Cererea de chemare în judecată nu semnifică în mod obligatoriu primirea acesteia, întrucît potrivit articolului 169 cpc, instnţa trebuie să verifice dacă există sau nu dreptul la acţiune în sens procesual. A

Cerea de chemare în judecată depusă contrar prevederilor articolului 169 cpc este refuzată în prmire printr-o încheiere susceptibilă de recurs.

Dacă instanţa ierarhic superioară refuză admiterea recursului şi menţine această încheiere atunci adresarea aceloraşi persoane cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri se excludee.

Adresarea repetată în pofida articolului 169 cu aceeaşi acţiune civilă poate fi refuzată invocînd acelaşi temei din alineatul unu sau altul dacă este valabil la momentul adresării.

IV. restituirea cereri de chemare în judecată.

Restituirea cererii de chemare în judecată potrivit articolului 170 cpc se produce dacă adresările sunt făcute cu încălcarea ordinii procedurale.

În anumite circumstanţe instanţa de judecată trebuie să indice ce a fost încălcat şi cum se remediază. Încheierea de restituirea trebuie motivată întrucît este susceptibilă de recurs.

Odată menţinută de instanţa ierarhic superioară încheierea de restituire nu stinge dreptul readresării cu aceeaşi acţiune.

Potrivit alineatului cinic din articolul 170 se contestă cu recurs doar încheierile de restituire emise în temeiul literelor a, b, c şi g.

În cazul în care instanţa de judecată nu depistează greşeli de formă şi conţinut ale cererii, încălcări ale ordinii de adresare în judecată sau lipsa dreptului la acţiune, ea în temeiul articolului 168 cpc va emite o încheiere nesusceptibilă de recurs de primire a cereri.