Interpretarea

Interpretarea

Interpreatrea normelor juridice de drept civil.

Interpretarea legii civile reprezinta o etapa in procesul aplicarii legii civile pentru stabilirea sensului avaut in vedere de legiuitor in vederea aplicarii cat mai corecte a normei.

Formele interpretarii legilor civile:

a) in functie de forta juridica a interpretarii normei de drept distingem intre:

1. interpretarea oficiala (este facuta de catre un organ de stat apartinand puterii legislative judecatoresti sau executive, organ de stat caruia i sa conferit aceasta competenta pe baza legii) Ea este de 2 tipuri: A. Legala si B. Cauzala.

Interpretarea legala se face chiar de catre organul de stat care a emis norma juridica, in acest caz, interpretarea are aceasi forta juridica cu legea.

Interpretarea cauzala se face de catre organele judecatoresti atunci cand legea este aplicata intr-un anumit caz, acea interpretarea este valabila numai pentru cazul in speta si nu poate fi aplicata in alte cazuri.

2. interpretarea neoficiala >>> este acea interpretare facuta in doctrina de specialitate de diferiti juristi.

Aceasta interpretare nu este obligatoriu de urmat in cazul aplicarii legii, instantele de judecata in dreptul conteporan nu sunt obligate sa urmeze aceste interpretarii, exceptie in dreptul roman solutiile jurisconsultilor romani erau obligatorii.

in functie de rezultatul la care se ajunge prin interpretare distingem intre:

1. interpretarea literara

Are in vedere aplicarea normei juridice strict in limita prevazuta de lege si exista o identitate intre cazurile prevazute de actul normativ si cazurile practice in care norma se poate aplica. Atunci cand se aplica interpretarea extensiva

2. interpretarea extensiva

Cand se aplica se are in vedere situatia in care legea poate fi aplicata si altor cazuri decat lasa sa se inteleaga textul ei

Nu este admisibila in cazurile in care legea face enumerari cu caracter exclusiv.

3. Interpretarea restrictiva.

Este acea forma de interpretare care se aplica atunci cand cand legea permite tragerea concluziei, cazurile in care poate fi aplicata intr-un numar de situatii mai mic decat prevede continutul legii.

In interpretare este de dorit utilizarea sensurilor limitative, rescriptive al notiunii. Dupa metodele folosite interpretarea poate fi:

1. gramaticala - consta in lamurirea sensului normei juridice pornind de la semantica termenilor folositi si ajungandu-se la analiza sintactica si morfologica a textului

2. logica– consta in lamurirea intelesului normei juridice prin utilizarea principiilor regulilor si tehnicilor logicii formale. LOGICA JURIDICA

3. sistematica – se realizeaza prin compararea intelesului normei juridice cu intelesul altor norme juridice si cu intelesul unor norme sau unor dispozitii care se regasesc in aceiasi lege in care se afla norma juridica supusa interpretarii, in acest sens se realizeaza operatiuni de coroborare a textelor legale, adica de interpretare a unui text de lege tinand cont de dispozitiile unei alte norme

4. istorica – are in vedere analiza normei juridice tinand cont de perioada istorica sau de contextul istoric in care a fost emisa si de conditiile care au determinat adoptarea normei.

5. teleologica – are in vedere stabilirea sensului unei dispozitii legale tinandu-se seama de finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea normei respective.

ACTUL JURIDIC CIVIL

Notiunea de act.... are doua sensuri:

1. sensul de inscris care cuprinde mentiuni care dovedesc, probeaza, existenta unui raport juridic civil.

2. sensul care are in vedere ideea de manifestare de vointa juridica producatoare de efecte juridice

Definitia actului juridic civil.

Este o manifestare de vointa a unei pers fizice sau juridice, manifestare facuta cu intentie si care are drept efect nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice reglementate de rap juridic civil. Asadar actul juridic reprezinta o manifestare de vointa, manifestare intentionata, dorita de subiectul de drept care urmareste anume producerea de efecte juridice, opusul notiunii de act juridic este notiunea de fapt juridic care se produce fara dorinta, fara intentia subiectului de drept, faptul juridic civil este o eroare, o greseala a subiectului de drept sau un eveniment natural independent de vointa omului care isi produce efectele asupra unui subiect de drept implicandul pe acesta in diferite raporturi juridice.