Interpretarea Logică

Reprezinta tipul de interpretare ce se realizeaza dupa anumite reguli rationale denumite argumente. Argumentele sunt in mod traditional procedee si maxime de interpretare utilizate de interpretii dreptului.

Cele mai frecvent utilizate sunt:

Argumentul - a pari (prin analogie)

- a fortiori (cine poate mai mult poate si mai putin)

- per a contrario

- reductio ad absurdum

- ab eodem

Argumentul a pari - ''de analogie'' - se refera la faptul ca unde exista aceleasi ratiuni (motive) trebuie aplicata acceasi lege, respectiv aceeasi solutie.

Ex. Copilul din casatorie care si-a pierdut calitatea de fiu prin tagada paternitatii are dreptul ca in termen de 1 an de zile sa introduca actiune in stabilirea paternitatii. Este logic - deci folosind argumentul de analogie - ca si copilului din afara casatoriei care se afla in aceeasi situatie sa ii se recunoasca acest drept.

Argumentul a fortiori - ''cine poate mai mult poate si mai putin'' - determina extinderea aplicarii unei norme de la un caz reglementat de lege sau de la un principiu, la un caz nereglementat in mod expres.

Ex. Legea civila relgementeaza posibilitatea dobandirii prin posesie indelungata a unui drept de proprietate. Logic este ca si un dezmembramant al dreptului de propietate sa fie dobandit prin uzucapiune. ( idem, dreptul de uzufruct sau abitatie)

Argumentul per a contrario - ''cand se afirma ceva se neaga contrariul'' - stabileste ca daca o prevedere legala reglementeaza un anumit aspect, se intelege ca ea neaga aspectul contrar si vice versa.

Ex. Legea civila, dispune ca nu se poate deroga prin conventii particulare de la legile de ordine publica. Per a contrario, se poate deroga prin conventii particulare de la legile care nu sunt de ordine publica, de aici rezultand principiul de drept al libertatii contractuale.

Argumentul reducerii la absurd - ''reductio ad absrurdum'' - evidentiaza faptul ca numai o anumita solutie este posibila in mod rational, solutia contrara fiind absurda si deci inacceptabila.

Argumentul ad eodem - ''al formei echivalente'' - exprima situatia in care desi o forma prescrisa de lege nu a fost observata (indeplinita), aceasta nerespectare este acoperita (corectata) daca a fost folosita o alta forma echivalenta. Ca regula generala , dreptul considera ca fiind echivalente formele care folosesc atingerii aceluiasi scop.

Ex. Un testament olograf pentru a fi valabil trebuie scris, datat si semnat in intregime de mâna testatorului. Daca data este aratata ca fiind "ziua de Craciun a anului 2003, testamentul este incorect, dar cum ziua de Craciun cade invariabil in 25.12., prin argumentarea ab eodem, vom avea o datare completa, cu zi, luna, an si deci testamentul va fi valabil.

Exceptii.

Unele argumente desi legale, nu sunt recomandabile in argumentarea juridica:

- argumentul ad hominem- care se refera la calitatile, speciallitatea unei persoane; ex: X are dreptate intrucat este un mare specialist in dreptul civil;

- argumentul ad ignoratiam care se bazeaza pe imposibilitatea de a se dovedi contrariul; ex: daca nu s-a dovedit X, atunci este posibil non X;

- arg. Ad populum se intemeiaza pe faptul ca intr-o situatie exista un acord al majoritatii;

- arg. Ad misericordiam care urmareste sa trezeasca anumite sentimente:compasiune, ingaduinta, simpatie etc

- arg. Ex silentio, are la baza rationamentul de tipul daca X nu a fost negat de nimeni inseamna ca el este afirmat.