Introducere în Dreptul Civil

INTRODUCERE IN DREPT

NOTIUNEA DE DREPT

Cuvântul „drept” vine de la latinescul „directum” = ceea ce, conform legii (regulii). In limbajul comun termenul „drept” este o norma, o marginire a posibilitatilor de manifestare a vointei, o obligativitate în comportament.

Norme: de drept, de morala, de politete.

Normele de drept se deosebesc de alte categorii de norme prin faptul ca aplicarea lor este asigurata prin forta de constrângere a statului. De fapt, toate normele sociale au un anumit fel de a fi sanctionate, chiar si cele de politete prin aprobiul public. In timp ce normele de morala si de politete sunt un produs natural si spontan, normele juridice sunt un produs social, national si institutionat.

Normele juridice sunt uneori rezultatul unui proces de normare sociala care a avut loc în mod spontan, ducând la fixarea unor cutume, a unor obiceiuri reglementatoare de comportamente, care mai târziu au fost legiferate.

Cutumele (obiceiurile) au valoare juridica numai în mom. în care sunt recunoscute de catre o lege. Daca dincolo de sanctiunea aprobiului public care e difuza, neorganizata si doar probabila, aplicarea normelor morale, bazându-se mai ales pe autoritatea lor, pe respectarea lor liber consimtita, la fel si normele juridice nu-si întemeiaza transpunere în viata doar pe teama de sanctiuni, ci pe autoritatea care le-o confera întelegerea lor ca necesara, perceperea lor ca rod al aspiratiei spre instaurarea î n societate a spiritului de dreptate.

A cunoscut o evolutie ce a urmat evolutia societatii umane, uneori devansând aceasta evolutie, alteori fiind nevoit sa se adapteze din mers schimbarilor sociale intervenite de-a lungul timpului.

Un alt termen este „JUS” – romanii se refereau la drept, dreptate, lege. Aparitia dreptului se datoreaza poporului roman care creddea în vesnicia dreptului. Ei spuneau: „acolo unde exista societate exista drept”. Adeptii dreptului natural considerau omul un animal social, a.î. a trai în societate impune stabilirea unor reguli sau norme juridice. Deci a aparut în anumite conditii istorice determinate.

Filozoful german Hegel considera ca cele mai importante constitutii ce au determinat aparitia dreptului au fost agricultura, ce a impus proprietatea privata, si casatoria ca alianta durabila, ce avea ca scop protectia familiei si a averii acesteia.

Anumite reguli, obiceiuri si tabuuri existau si anterior aparitiei dreptului, dar aveau caracter de natura obsteasca. In general începuturile istoriei umane se caracterizeaza prin faptul ca traditiile si obiceiurile tindeau satisfacerea intereselor generale ale membrilor societatii. Aparitia claselor sociale a det. ca interesele membrilor societatii sa nu mai fie comune si sa fie nevoie de aparitia statului cu instrumentele sale de constrângere, pt. a impune respectarea normelor juridice.

PRIMELE LEGIUNI(LEGI)

In Orientul Antic apare codul lui Hamurabi descoperit în 1901 si care continea anumite reguli(norme) morale, religioase si juridice si care consimtea ca legea trebuie sa aduca binele poporului.

Legile lui Manu aparute în India si create de preotii brahmani.

In China Antica – Codul lui Mu cu carcater religios.

In Europa Antica: -legile lui Lycurg în cetatea Sparta

- legile lui Dracon si Salon la Atena

- legea celor 12 Table la romani

- legea salica la franci

Stiintele juridice se pot clasifica de catre literatura juridica în:

- drept natural – drept ideal aflat deasupra tuturor sistemelor de drept neschimbat si care ar trebui sa satisfaca interesele generale ale membrilor societatii

- drept pozitiv – totalit. reglementarilor juridice aflate în vigoare la un mom. dat într-o tara

- drept international: drept international public si drept international privat

- drept national sau intern: - drept public cu urm.ramuri de drept:

- drept constitutional

- drept administrativ

- drept penal

- drept financiar

- drept privat cu urm.ramuri de drept:

- drept civil

- dreptul muncii

- drept comercial

- dreptul familiei

SENSURILE TERMENULUI DREPT

a) drept obiectiv – ansamblul legislatiei sau normele în vigoare sau totalit. regulilor de conduita

cu caracter obligatoriu impuse de stat pt. a reglementa relatiile sociale din societate

b) drept subiectiv – prerogativa de a pretinde ceva, de a beneficia de o prestatie sau de un serviciu

sau de a se abtine de la savârsirea unei fapte

c) stiinta dreptului care se ocupa cu cercetarea, explicarea normelor juridice, a fenomenelor care det

aparitia lor, pecum si a consecintelor ce rezulta din încalcarea normelor juridice

DREPTUL CIVIL = acea ramura de drept care studiaza raporturile patrimoniale (cele care sunt

evaluabile în bani sau o forma pecuniara) si raporturile nepatrimoniale, deci

care nu au o forma pecuniara, nu pot fi evaluate într-o forma baneasca (dreptul

la viata, nume, reputatie...)

RAPORTURI STABILITE INTRE PF SI PJ AFLATE PE POZITII DE EGALITATE JURIDICA

Obiectul dreptului civil este alcatuit din raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale (personal nepatrimonial).

Raporturile patrimoniale sunt alcatuite din:

- raporturi reale – aceste drepturi se exercita asupra lucrurilor: bunuri mobile si

imobile

- raporturi obligationale (drepturi de creanta) – drepturi în virtutea carora subiectul

activ numit CREDITOR poate sa ceara subiectului pasiv numit

DEBITOR sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva

Raporturile nepatrimoniale sunt alcatuite din:

- rap.care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil: dr.la viata,

sanatate, reputatie....

- rap.de identificare/individualizare a subiectelor de drept civil: dr.la nume,

domiciliu, sediu...

- rap.generate de creatia intelectuala- sunt cele care au ca izvor opera stiintifica,

literara, artistica sau inventia (dr.de autor)