Părțile Raportului Juridic Civil

1.1. Noţiune

Părţile raportului juridic civil sunt subiectele de drept civil, adică

titularii drepturilor şi obligaţiilor civile. Ele pot fi persoane fizice sau

persoane juridice.

Persoana fizică este individul, ca parte a raporturilor sociale

reglementate juridic. Persoana juridică este colectivitatea de indivizi care

participă la asemenea raporturi.

Părţile raportului juridic civil pot avea:

- calitatea de subiect activ, dacă sunt titulare de drepturi sau

- calitatea de subiect pasiv, dacă le revin obligaţii.

În cazul raporturilor juridice în conţinutul cărora se găsesc drepturi

de creanţă, subiectul activ se numeşte creditor, iar subiectul pasiv se

numeşte debitor.

Spre exemplu, dacă X a împrumutat 100.000 lei de la Y, atunci cei

doi au devenit părţi ale unui raport juridic civil. X va fi debitor

(subiect pasiv), având obligaţia ca, la scadenţă, să înapoieze banii

împrumutaţi, iar Y va fi creditor (subiect activ), având dreptul ca, la

scadenţă, să pretindă debitorului restituirea banilor împrumutaţi.

Uneori, fiecare dintre părţile raportului juridic civil poartă o

denumire specifică: vânzător–cumpărător, locator–locatar, depozitar–

deponent, donator–donatar, ş.a.m.d.

Vom începe analiza noastră prin a ne referi la persoana fizică, în

calitatea ei de subiect de drept civil, adică la oricare dintre noi, ca

participant, titular de drepturi şi obligaţii, la viaţa juridică a societăţii.

1 PĂRŢILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Persoana fizică reprezintă omul privit individual, ca titular de

drepturi şi obligaţii. Participarea sa la raporturile juridice civile este pusă

în lumină de instituţia capacităţii civile.

Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de folosinţă

şi capacitatea de exerciţiu.

1.2. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice

1.2.1. Noţiune

Capacitatea de folosinţă se defineşte ca fiind aptitudinea generală

şi abstractă a persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile.

Ea constituie aşadar vocaţia oricărui individ de a lua parte la

raporturi juridice civile. Această vocaţie nu va fi niciodată pe deplin

concretizată, ea reprezintă doar facultatea oricărui om de a avea calitatea

de drept civil.

Din punct de vedere juridic capacitatea de folosinţă a persoanei

fizice se caracterizează prin următoarele:

- legalitate. Legalitatea capacităţii de folosinţă presupune

faptul că această instituţie nu poate fi reglementată decât

prin lege. Ca urmare, părţile nu vor putea reglementa prin

acte unilaterale sau prin contracte nici propria capacitate de

folosinţă şi nici capacitatea de folosinţă a altora;

- generalitate. Acest caracter presupune că fiecare persoană

are aptitudinea de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile.

Fireşte, caracter general are numai vocaţia, potenţialitatea,

nici o persoană neavând în concret toate drepturile şi

obligaţiile civile;

- inalienabilitate. Inalienabilitatea presupune imposibilitatea

de înstrăinare (de la cuvântul latin alienus care înseamnă

străin). Ca urmare a acestui caracter juridic, persoana fizică

nu poate renunţa la capacitatea de folosinţă, nu o poate

vinde, dona, nu poate încheia nici un contract cu privire la

aceasta care ar presupune înstrăinarea ei;