Raport Judiciar Civil

III.1. Definitie si premise

Raportul juridic civil este o relatie sociala care, fiind reglementata de norme de drept civil, face din participanti titulari de drepturi si de obligatii.

Aceste raporturi iau nastere numai atunci când sunt întrunite cumulativ urmatoarele trei premise: a) existenta unei norme de drept civil care, reglementând raportul social, îl transforma în raport juridic civil; b) existenta unor participanti la aceste raporturi, respectiv a unor subiecte de drept, apte a fi persoane fizice sau persoane juridice; c) existenta unui fapt juridic, care declanseaza nasterea, modifica sau desfiinteaza raportul de drept respectiv.

III.2. Structura raportului juridic civil

Orice raport juridic cuprinde în structura sa trei elemente:

a) Subiectele raportului juridic civil, adica participantii la raportul juridic care pot fi – asa cum s-a aratat – numai oamenii (persoane fizice sau juridice). Lor le revin drepturile si obligatiile care apar prin nasterea raportului de drept.

b) Continutul raportului juridic civil care este format din drepturile si obligatiile corelative ce revin subiectelor participante. Între aceste drepturi si obligatii exista o strânsa corelatie, ele conditionându-se reciproc, astfel încât fiecarui drept îi corespunde o obligatie si invers.

c) Obiectul raportului juridic civil, adica actiunile sau inactiunile (abtinerile de la actiune) la care sunt îndrituite, respectiv, obligate partile participante la raportul juridic în virtutea drepturilor si, respectiv, obligatiilor ce le revin acestora. Obiectul exprima conduita pe care trebuie sa o urmeze partile.

Cele trei elemente structurale de mai sus sunt comune tuturor raporturilor juridice, de orice fel. Totusi, unele raporturi juridice pot cu¬prin¬de si alte elemente specifice lor (de ex.: raporturile juridice comerciale ex¬ter¬ne, raporturile obligationale).

III.3. Subiectele raportului juridic civil

- Notiune. Prin subiect al raportului juridic, întelegem calitatea de a fi titular de drepturi si obligatii. Subiectele raportului juridic sunt oamenii care participa la raportul juridic, fie in mod individual ca persoane fizice, fie in cazul unor organisme ca persoane juridice.

Subiectele raportului juridic civil ocupa doua pozitii distincte:

- subiectul activ, acela care dobândeste drepturi;

- subiectul pasiv, acela care se obliga.

În cadrul raporturilor obligationale, subiectul activ este denumit creditor, iar cel pasiv este numit debitor. Aceste denumiri generice se particularizeaza în functie de denumirea raportului juridic la care participa.

- Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil se stabileste de regula între doua persoane (raport juridic simplu). Sunt însa nenumarate cazuri în care raportul juridic civil se leaga între mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie atât ca subiecte active cât si ca subiecte pasive.

- Calitatea de subiect de drept. Asa cum s-a precizat, subiecte – adica parti – ale raportului de drept pot fi numai oamenii, considerati ca indivizi sau în colectivitati constituite în conditiile legii. Omul în sine, însa, nu este subiect de drept, ci numai daca din punctul de vedere al dreptului i se recunoaste si i se atribuie aceasta calitate, daca i se da capacitatea (posibilitatea) de a fi subiect de drept: capacitatea juridica. Aceasta înseamna ca însusirea (calitatea) de subiect de drept a omului este conditionata de recunoasterea capacitatii sale juridice.

Capacitatea juridica este, deci, aptitudinea generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi si obligatii în cadrul raporturilor juridice. În raporturile juridice civile (dreptul comun pentru drep¬tul privat), capacitatea juridica prezinta însa doua aspecte, doua laturi: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu (art. 5 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice).

Capacitatea de folosinta este înteleasa a fi aptitudinea persoanei de a fi titulara de drepturi si obligatiuni într-un raport juridic civil. Ea este conditionata numai de simpla existenta a persoanei.

- Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii prin acte juridice proprii.

În concluzie, calitatea de subiect de drept o pot avea oamenii priviti în individualitatea lor ca persoane fizice sau în colective constituite în conditiile legii, unele din acestea fiind considerate persoane juridice.

III.4. Persoana fizica – subiect de drept civil

- Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

- Notiune

Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice este generala si egala în sensul ca o au toate persoanele fizice în aceeasi masura si se refera la toate drepturile prevazute de Constitutie si de alte legi (dreptul la viata, dreptul la aparare, dreptul la munca, dreptul la învatatura, dreptul de proprietate privata, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul de asociere, dreptul la greva, aptitudinea de a avea drepturi parintesti, dreptul de a figura ca reclamant sau ca pârât în fata instantelor judecatoresti etc.). Conform art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 ,,Capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii”.