Subiectele Dreptului Civil

SUBIECTELE DREPTULUI CIVIL

SEMESTRUL II

I. PERSOANA FIZICA

A. Definitia persoanei fizice

Se admite în mod unanim principiul potrivit caruia orice fiinta umana este persoana fizica – subiect de drept; numai oamenii au calitatea de persoane fizice, adica de subiecte de drept.

Într-adevar, dreptul se adreseaza oamenilor, fiind chemat a reglementa raporturile dintre ei. Orice om are calitatea de subiect de drept – de persoana fizica. Acest principiu, indiscutabil astazi, este rodul unei lupte istorice ce a strabatut veacurile. Pe baza acestor precizari se poate formula definitia persoanei fizice. În consecinta, pentru dreptul civil, „persoana fizica” este subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi si obligatii civile.

Termenul de „persoana fizica” nu este, poate, cel mai potrivit. Stiinta dreptului nu studiaza omul în integritatea lui. Ea nu studiaza omul din punct de vedere fizic si nici în întregime, omul sub aspect filosofic. Stiinta dreptului priveste oamenii ca participanti la relatiile sociale, si anume ca participanti la acele raporturi sociale care formeaza obiect de reglementare pentru norma juridica. Însusi cuvântul „persoana”, provenit din cuvântul latinesc persona, denumea masca pe care o purta, pe scena, actorul antic. Preluându-se în drept acest cuvânt, s-a voit sa se exprime tocmai ideea participarii omului ca actor la viata social-juridica.

Desi, asa cum aratam, desemnarea omului, ca subiect de drept, prin cuvintele „persoana fizica” nu este poate cea mai fericita, cu toate acestea, dat fiind faptul ca expresia este adânc încetatenita în stiinta dreptului si în legislatia noastra, socotim si noi ca nu sunt motive sa se renunte la ea.

B. Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

1. Notiune si caractere juridice

a) Definitia capacitatii de folosinta a persoanei fizice

Asa cum rezulta din cele mentionate, fiecare persoana fizica are capacitate civila, în mod egal si fara ca sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea sa aiba vreo înrâurire (art. 4 din Decretul nr. 31/1954).

O parte componenta a capacitatii civile este capacitatea de folosinta. În definirea capacitatii de folosinta a persoanei fizice, urmeaza a tine seama si de prevederile art. 5 alin. (d) din Decretul nr. 31/1954: „Capacitatea de folosinta este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii” (s.n.).

Pornind de la aceste premise, definim capacitatea de folosinta a persoanei fizice ca fiind acea parte a capacitatii civile care consta în aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile (Gh. Beleiu, Drept civil român, Casa de Editura si Presa „Sansa”, Bucuresti, 1992, p. 249).

În aceasta formulare sintetica se exprima, în ultima analiza, calitatea de subiect de drept a individului, a oricarui individ fara nici un fel de deosebire. În cele din urma, capacitatea de folosinta prefigureaza, potential, toate drepturile subiective pe care le poate dobândi o persoana fizica. Capacitatea de folosinta nu se confunda cu dreptul subiectiv sau cu o suma de astfel de drepturi. Ea exprima numai potential aceste drepturi, ca aptitudine generala, abstracta, ce apartine fiecarei persoane fizice de a dobândi drepturi si de a-si asuma obligatii. Calitatea de subiect de drept, privita în general, îngaduie persoanelor sa participe la viata juridica, intrând în diferite raporturi juridice care tin de multiplele ramuri ce alcatuiesc sistemul dreptului.

Atunci când în cadrul cursului de drept civil ne ocupam de capacitatea de folosinta, ca expresie a calitatii de subiect de drept civil, avem în vedere nu calitatea de subiect de drept în general, ci calitatea de subiect de drept civil.

b) Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei fizice

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice înfatiseaza urmatoarele caractere juridice:

- Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice. Acest caracter consta în însusirea acestei capacitati de a nu putea fi reglementata decât prin lege, sub toate aspectele sale: instituire, început, continut, încetare.

Recunoasterea sau instituirea capacitatii de folosinta a persoanei fizice este realizata, în principal, de catre: art. 4 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954: „Capacitatea civila este recunoscuta tuturor persoanelor”; art. 5 alin. (1) din acelasi decret: „Persoana fizica are capacitatea de folosinta si, în afara de cazurile prevazute de lege, capacitatea de exercitiu”. De asemenea, în art.15 din Constitutie se prevede: „Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea”.

- Generalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice. Acest caracter consta în faptul ca, prin capacitatea de folosinta a persoanei fizice, se exprima aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea toate drepturile si obligatiile civile. Dupa cum s-a precizat în literatura de specialitate, „capacitatea de folosinta prefigureaza, potential, toate drepturile subiective pe care le poate dobândi o persoana fizica. Ea nu se confunda cu aceste drepturi si exprima numai aptitudinea generala, abstracta, de a le dobândi” (C. Statescu, Drept civil, 1970, p.14). Acest caracter rezulta din definitia legala a capacitatii de folosinta data de alin. (2) al art. 5 din Decretul nr. 31/1954: „Capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii”.

- Inalienabilitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice.

Prin acest caracter se întelege însusirea capacitatii de folosinta a persoanei fizice de a nu putea forma obiect de renuntare, în tot sau în parte, si nici obiect de înstrainare. Legislativ, acest caracter este consacrat de art. 6 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, astfel: „Nimeni nu poate renunta, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinta (…)”. Vor fi, asadar, lovite de nulitate absoluta, acele acte juridice prin care un subiect de drept renunta, partial sau total, temporar sau definitiv, la capacitatea sa de folosinta.,

- Intangibilitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice. Prin acest caracter se întelege caracteristica acesteia de a nu i se putea aduce limitari, îngradiri decât prin texte exprese de lege. Consacrând acest caracter, art. 6 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Nimeni nu poate fi îngradit în capacitatea de folosinta (…) decât în cazurile si conditiile prevazute de lege”. Respectarea acestei însusiri a capacitatii de folosinta a persoanei fizice este asigurata atât prin mijloace de drept civil, cât si de drept penal. Potrivit art. 247 Cod penal, „Îngradirea de catre un functionar a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean, ori crearea pentru acesta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.

- Universalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice.

Acest caracter consta în însusirea capacitatii de folosinta de a fi recunoscuta, atribuita tuturor oamenilor. Astfel, Decretul nr. 31/1954 dispune, în art. 5 alin. (1): „Capacitatea civila este recunoscuta tuturor persoanelor”, iar în art. 6 alin. (1), ca „Nimeni nu poate fi lipsit de capacitatea de folosinta”. Deci, daca persoanei fizice i se pot atribui anumite limite sau îngradiri ale capacitatii de folosinta, prin dispozitii legale exprese, ea nu poate fi lipsita total de aceasta capacitate, care exprima, în esenta, calitatea de subiect de drept civil.