Succesiunile

Capitol preliminar. Notiunea de succesiune

1. 1. Definitie. Succesiunea semnifică transmisiunea patrimoniului lui de cuius succesibililor lui, desemnati de lege, în lipsa organizării devolutiunii de către el, printr-un testament.

1.2. Tipurile succesiunii. Din definitie rezultă că succesiunea este de două feluri: legală (ab intestat) sau testamentară. Chiar si în cazul în care succesiunea este testamentară, regulile succesiunii legale se aplică unei fractiuni din patrimoniul său, denumită rezervă succesorală, dacă există succesibili rezervatari (descendenti sau ascendenti privilegiati).

Înainte de a cerceta cele două moduri de devolutiune (titlul II) vom constata care sunt conditiile generale ale succesiunii (titlul I) pentru ca apoi să observăm regulile comune ale ambelor feluri de succesiune: transmisiunea succesiunii (titlul III) si lichidarea succesiunii (titlul IV).

Conditiile generale ale succesiunii

Pentru a se putea aplica regulile succesiunii trebuie ca mai întâi să aibă loc deschiderea succesiunii, adică decesul lui de cuius (cap. I) si, totodată, să existe succesibili, iar acestia să fie apti pentru a putea mosteni (cap. II).

Capitolul I. Deschiderea succesiunii

2. Semnificatie. Deschiderea succesiunii semnifică situatia juridică apărută, relativă la patrimoniul lui de cuius, ca urmare a decesului acestuia, situatie ce constă într-un proces complex ce presupune: pe de o parte, desemnarea succesibililor (devolutiune); iar pe de altă parte, în transmiterea patrimoniului succesoral, înainte de acceptarea succesiunii (sezina) si după aceasta, când se aplică regulile indiviziunii succesorale; si, în fine, lichidarea pasivului succesoral si partajul activului net rămas, când am putea spune că are loc închiderea succesiunii.

Sectiune I. Cauzele de deschidere a succesiunii

3. Decesul persoanei este cauza deschiderii succesiunii. Cazurile asimilate decesului.

3.1.În principiu, decesul persoanei este cauza deschiderii succesiunii.

3.2. Hotărârea declarativă a decesului. Decesului persoanei trebuie să îi fie asimilată hotărârea declarativă de moarte, în caz de disparitie a persoanei mai mult de patru ani, ori un an, în caz de disparitie în circumstante de natură a presupune decesul său (art. 16 din Decretul nr. 31/1954).

Sectiunea a II-a. Data si locul deschiderii succesiunii.

§1. Data deschiderii succesiunii

4. Data decesului lui de cuius este data la care se deschide succesiunea. Mai exact, în chiar clipa decesului lui de cuius stingându-se personalitatea juridică a acestuia, are loc deschiderea succesiunii lui, aceasta semnificând faptul că, fără nici o formalitate si fără nici o manifestare a vointei succesibililor, patrimoniul său este transmis acestora, de drept.

Această regulă traduce principiul de sorginte latină potrivit căruia patrimonial nu poate exista fără subiect.

4.1. Consecintele atasate acestei date. În mecanismul succesiuni este important să fie stabilită data decesului sub ambele aspecte: devolutiv; si al transmiterii succesiunii căci, în functie de această dată se stabileste: ce se transmite, cine succede, si cât succede.

Sub aspect devolutiv, în functie de data arătată se stabileste lista persoanelor chemate la succesiune în virtutea legii sau a legatelor, întinderea vocatiei lor succesorale si se decide dacă acestia îndeplinesc conditiile pentru a succede.

Sub aspectul obiectului transmisiunii, de la această dată are loc fixarea continutului patrimoniului succesoral transmis, succesorii devenind comostenitori asupra activului succesoral existent la acel moment si vor fi tinuti de pasivul succesoral (în principiu, datoriile lăsate de cuius).

Totodată, de la aceeasi dată începe să curgă termenul de optiune succesorală, acceptarea succesiunii consolidând transmiterea patrimoniului. În functie de aceeasi dată se stabileste si întinderea drepturilor succesorilor acceptanti. Știindu-se data decesului si persoanele care au acceptat succesiunea se decide care sunt mostenitorii rezervatari, întinderea rezervei lor si a cotitătii disponibile.

În fine, după iesirea din indiviziune, comostenitorii vor fi considerati proprietari exclusivi de la data decesului, partajul succesoral având caracter declarativ.

4.1. Proba. În principiu, data deschiderii succesiunii este mentionată în certificatul constatator al decesului emis de medici. În cazul particular al disparitiei persoanei, hotărârea judecătorească de declarare a mortii stabileste această dată (art. 18 alin.1 din Decretul. nr.31/1954).

4.3. Comorientii (codecedatii). Într-un caz special, data decesului are o importantă particulară în aplicarea regulilor devolutiunii succesorale. Este ipoteza în care două persoane cu vocatie succesorală reciprocă au decedat în conditiile unui sinistru (cutremur, inundatie, accident aviatic, etc.) si nu se poate stabili ordinea decesului lor pentru a se decide care persoană este succesorul celeilalte. Pentru a înlătura dubiul si nesfârsitele litigii care ar putea fi generate în vedere stabilirii ordinii succesiunii, legea stabileste că persoanele decedate în aceste împrejurări ”au murit deodată” (art.21 din Decretul nr.31/1954). Regula arătată este însă aplicabilă doar în cazul succesiunii legale. Textul nu poate viza si legatarii reciproci, chiar dacă acestia ar fi legatari universali.

§2. Locul deschiderii succesiunii

5. Succesiunea se deschide la domiciliul defunctului. Această regulă rezultă din interpretarea art.10 lit. a si art.68 al Legii nr.36/1995 ca si art.73 din Regulamentul de aplicare a acestei legi. Potrivit acestor texte, locul deschiderii procedurii succesorale este cel al ultimului domiciliu al defunctului.

În sensul art.13 din Decretul nr.31/1954, ultimul domiciliu al decedatului este locul unde acesta a avut «locuinţa statornică sau principală» si nu cel din cartea de identitate.

5.1. Utilitatea stabilirii locului deschiderii succesiunii. În principiu, succesiunea ridică probleme de plată a creditorilor lui de cuius, de administrare a bunurilor lui până la acceptarea succesiunii, si de partaj, toate acestea antrenând adesea si litigii. De aceea regula arătată este ratională căci locul favorabil pentru rezolvarea tuturor acestora este ultimul domiciliu al lui de cuius. O aplicare a acestei ratiuni este art. 14 Cod procedură civilă care stabileste competenta instantei ultimului domiciliu al defunctului pentru litigiile arătate mai sus.

Capitolul II. Conditiile pentru a succede

Cine poată să succeadă ? Pentru a mosteni, o persoană trebuie să existe la data decesului lui de cuius, să nu fie nedemnă si să aibă chemare la succesiune (vocatie succesorală) în virtutea unei legături de rudenie cu de cuius, ori, într-un caz particular, a legăturii de aliantă. Prima conditie este comună celor două tipuri de succesiuni, ultimele două sunt specifice doar succesiunii legale. În Noul Cod civil nedemnitatea este comună însă si succesiunii testamentare.

Sectiunea I. Existenta succesibililor (capacitatea succesorală)

6. Numai persoanele fizice pot fi succesori legali. Persoanele juridice pot succede doar în calitate de legatari.

7. Pentru a mosteni, succesibilul trebuie să existe la data deschiderii succesiunii (art.654 C.civ.).

Termenul ”a exista” nu se referă la existenta fizică a persoanei ci la cea juridică. Nimeni nu se interesează însă de capacitatea de folosintă a unei persoane pentru a decide dacă ea poate succeda sau nu. De aceea, în doctrină, pentru a desemna aptitudinea persoanei fizice pentru a succede se utilizează un termen special: ”capacitate succesorală”. Conchizând, pentru a avea capacitate succesorală persoana fizică trebuie să fie născută si să nu fie decedată la data deschiderii succesiunii.

7.1. Persoana trebuie să fie născută pentru a putea mosteni. Este însă traditional că si persoanele concepute au drepturi, regulă exprimată prin maxima infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur. Ea este tradusă în dreptul nostru prin regula generală a art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954 si în particular, în materia succesiunii, în alineatul 2 al aceluiaşi art.654 potrivit căruia: «copilul conceput este considerat că există, sub condiţia instituită de aliniatul 3, ca el să se fi născut viu».

7.2. Persoana nu trebui să fie predecedată. Pentru a avea capacitate succesorală persoana nu trebuie să fie decedată la data deschiderii succesiunii.

Printr-o fictiune legală, denumită reprezentare succesorală, în anumite conditii, o persoană care nu avea dreptul la mostenire poate urca în locul predecedatului ca si când acesta din urmă ar fi succesor, fiind reprezentat de prima persoană în calitate de mostenitor al predecedatului