Drept Comercial 2

2. Faptele de comert

Prin fapt sau act de comert se intelege orice activitate care da nastere la raporturi juridice guvernate de legea comerciala si care se intemeiaza pe ideea de schimb de marfuri si valori, fiind calificata ca o activitate de intermediere in operatiunile de schimb.

Faptele si actele de comert se deosebesc de faptele si actele civile pe baza urmatoarelor aspecte:

• Definirea comerciantului se face in principal in functie de activitatea pe care o desfasoara si daca in mod obisnuit face fapte de comert avand comertul drept profesiune obisnuita

• Dispozitiile legale care reglementeaza faptele de comert sunt adesea diferite de cele care reglementeaza faptele si actele civile

Potrivit sistemului obiectiv de drept un fapt este calificat de comert daca in mod obiectiv in continutul lui xista una din operatiunile pe care legiuitorul le califica de comert, deoarece se bazeaza pe idea de intermediere in schimb. Independent de calitatea persoanei care il indeplineste, actul este comercial prin antura lui.

Potrivit sistemului subiectiv de drept, un fapt este de comert daca este facut de un comerciant. Comerciantul este definit ca fiind acea persoana care si-a inregistrat firma la registrul Comertului sau daca are una din intreprinderile comerciale anume stabilite de lege in acest scop.

In legislatia romana nu este suficient criteriul obiectiv pentru a determina categoriile de fapte de comert, considerand ca si calitatea subiectului este utila pentru a califica un fapt juridic ca fiind de comert.

Faptele de comert se clasifica in trei categorii:

• Fapte de comert obiective

• Fapte de comert subiective

• Fapte de comert unilaterale sau mixte

2.1 Fapte de comert obiective

Faptele de comert obiective sunt acele operatiuni prevazute de in articolul 3 din Codul Comercial (20 la numar, clasificate astfel in functie de natura sau functia lor economica si in unele cazuri de forma lor).

Trasaturila comuna a acestora este caracterul speculativ. Activitatea speculativa a comerciantului consta intr-un fapt de comert iar intermedierea este trasatura permanenta care caracterizeaza faptele de comert.

Cele 20 de fapte de coemrt au fost impartite in 3 categorii:

• Actiuni de intermediere in schimb asupra marfurilor si titlurilor de cresit si care pot di denumite fapte constitutive de comert.

• Actiuni de intermediere in operatiunile de schimb asupra muncii organizate (intreprinderi)

• Fapte de comert conexe sau accesorii.

A. Operatiuni de intermediere in schimb

a) Cumpararea si vanzarea comerciala

Comform Articolului 3 din Codul Comercial sunt considerate fapte de comert cumpararile de produse sau de marfuri spre a se revinde in natura dupa ce au fost pre lucrate sau puse in prelucrare spre a fi inchiriate si vanzari de produse, de marfuri sau cele inchiriate atunci cand au fost cumparate cu scop de revanzare sau de inchiriere.

Comform Codului Comercial vanzarea-cumpararea este un contract potrivit caruia o parte numita vanzator se obliga sa transmita celeilalte parti numite cumparator proprietatea unui bun in schimbul unui pret.

Vanzarea-cumpararea este comerciala si nu civila atunci cand cumpararea s-a facut cu intentia de a revinde iar vanzarea este precedata de o cumparare comercial, adica facuta cu intentia de a revinde. Nu se poate considera fapta comerciala cumpararea de produse sau de marfuri pentru uzul sau consumul cumparatorului sau a familiei sale. Intentia trebuie sa coincida cu momentul incheierii actului de cumparare si sa constituie motivul principal al operatiunii.

Operatiunile de vanzare-cumparare pot avea ca obiect marfuri, produse, titluri de credit si in general orice bunuri mobile destunate consumului si circulatiei. Aceste bunuri pot sa fie revandute in starea in care au fost dobandite sau dupa ce au fost prelucrare si transformate (croitorul cumpara stofa pentru a o transforma in haine, pictorul cumpara culori pentru a le transforma in tablouri).

Cumpararea este comerciala chiar si atunci cnad e facuta cu intentia de inchiriere.

b) Operatiuni de punere in consignatie a marfurilor sau produselor in scop de vanzare

Constractul de consignatie are un caracter specific deoarece operatiei de vanzare i se suprapune operatia de depozit si cea de comision.

Contractul de consignatie este contractul prin care o persoana numita consignant transmite altei persoana numita consignatar o cantitate de marfuri cu preturi in prealabil estimate cu mandat de a fi vandute pe contul primei persoane si cu obligatia de a plati pretul stabilit prin conventie sau de a restitui marfurile in natura in cazul in care nu au fost vandute.

c) Operatiuni pe termen asupra titlurilor de credit. Reportul. Operatiuni la bursa.

Prin report se intelege schimbul actual si real de titluri contra bani si un schimb pe termen de bani cobntra titlurilor de aceeasi specie. Aceste operatiuni se incadreaza intr-o categorie mai cuprinzatoare a operatiunilor speculative de valori, in urcare sau coborare a titlurilor de credit, formand asa zisele operatiuni la bursa.

d) Operatiuni de subscriere, cumparare si vanzare de parti sociale si actiuni la societati comerciale.

Achizitionarea si vanzarea actiunilor si partilor sociale ale societatilor comerciale reprezinta caracterul unui act de comert deoarece face sa se dobandeasca sau sa se piarda calitatea de asociat dintr-o societate comerciala, indiferent daca operatiunea a fost facuta in scop de speculatie comerciala sau doar pentru plasament de capital

e) Operatiuni bancare si de schimb

Operatiunile de banca sunt operatiuni de intermediere care au ca obiect sume de bani, credite sau titluri de credit.