Dreptul Afacerilor

I. NOTIUNI INTRODUCTIVE

PRIVIND DREPTUL AFACERILOR (COMERCIAL)

Prin acest prim capitol se doreste transmiterea catre studenti a notiunilor de baza, a fundamentului dreptului afacerilor, mai concret a dreptului comercial. Astfel se fac primii pasi pe tarâmul dreptului comercial abordând aspecte privind notiunea si obiectul dreptului comercial, izvoarele si evolutia acestuia din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, evidentiindu-se într-un mod foarte clar locul acestei ramuri de drept în istoria comertului la nivel national si international.

I. 1. Notiunea si obiectul dreptului comercial

I. 1. 1. Notiunea de drept comercial

Raporturile sociale sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice care au drept scop ca, prin limitarea sferei de actiune a persoanelor fizice si juridice, prin marginirea drepturilor subiective (întelese ca puteri sau facultati), sa faca posibil schimbul de bunuri si servicii, iar activitatea lor sa nu contrazica suprema tinta a dreptului, apararea valorilor fundamentale ale societatii. Acest ansamblu de reguli constituie dreptul privat, care este divizat în doua mari ramuri: dreptul civil si dreptul comercial.

Dreptul civil, ca ramura a dreptului privat, reglementeaza raporturile juridice civile, care sunt raporturi sociale cu continut patrimonial sau personal nepatrimonial, stabilite între parti care au o pozitie juridica egala.

Dreptul comercial reglementeaza numai un anumit gen de raporturi patrimoniale stabilite între parti egale juridic. Denumirea drept comercial sugereaza ideea unui ansamblu de norme juridice care privesc comertul. Desi o asemenea circumscriere a sferei dreptului comercial este în mare masura corecta, pentru a întelege sensul acestei notiuni este necesara o analiza a notiunii de „comert” din mai multe puncte de vedere: etimologic, economic si juridic.

Etimologic, termenul de „comert” provine de la latinescul commercium, care este o juxtapunere a cuvintelor cum si merx, ceea ce înseamna „cu marfa”. Deci, comertul ar constitui totalitatea operatiunilor cu marfuri.

În sens economic, comertul este acea activitate care are ca scop circulatia bunurilor de la producator la consumator. În aceasta acceptiune, comertul consta în operatiunile efectuate din momentul producerii marfurilor si intrarii lor în circulatie, pâna la momentul ajungerii acestora la consumatori. Aceste operatiuni sunt realizate de comercianti, care sunt agenti economici diferiti de producatorii de marfuri. Pornind de la aceasta abordare, s-ar putea spune ca dreptul comercial reglementeaza interpunerea si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori.

În sfârsit, în sens juridic, notiunea de comert cuprinde nu numai operatiunile de interpunere în circulatia marfurilor, pe care le realizeaza comerciantii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, prin transformarea materiilor prime, a materialelor si obtinerea unor produse de o valoare mai mare, de catre fabricanti. Totodata, comertul cuprinde si executarea de lucrari si prestarea de servicii. Deci, pornind de la aceasta acceptiune, dreptul comercial reglementeaza atât productia cât si circulatia marfurilor.

Pe cale de consecinta, dreptul comercial reglementeaza activitatea comerciala definita ca o activitate de producere si circulatie a marfurilor, precum si de executare de lucrari si prestare de servicii.

I. 1. 2. Obiectul dreptului comercial

În conceptia clasica a dreptului comercial exista doua sisteme care permit determinarea obiectului dreptului comercial: sistemul subiectiv si sistemul obiectiv.

În sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor.

În sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica actelor juridice, faptelor juridice si operatiunilor calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savârseste.

În concluzie, dreptul comercial are ca obiect normele juridice care reglementeaza faptele de comert si comerciantii, norme care apartin dreptului privat ca si normele dreptului civil.

Definitia dreptului comercial

Dreptul comercial poate fi definit ca reprezentând un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele juridice si operatiunile considerate de lege ca fiind fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.