Dreptul Afacerilor în Context European

Tema I FALIMENTUL INTERNATIONAL

Aspecte generale. Concept si definitie. Perspectiva istorica si instrumente

internationale

Multiplicarea fara precedent a raporturilor comerciale internationale si a

investitiilor straine, înfiintarea de noi societati comerciale în strainatate,

mondializarea crizelor economice au impus constituirea unor proceduri colective

în scopul solutionarii tuturor aspectelor legate de falimentarea societatilor

comerciale.

Falimentul, ca termen juridic are conotatii diferite în legislatiile diferitelor state,

lucru de altfel normal. De pilda, în SUA, prin acest termen se întelege o

procedura de reorganizare ori de lichidare a averii debitorului pe cand în lumina

legislatiei noastre se defineste doar procedura de lichidare nu si cea de

reorganizare judiciara.

În Ungaria- falimentul este procedur de reorganizare a activelor

comerciantului si nu si cea de lichidare judiciara pe cand în Australia-prin

falimentul se intelege atât lichidarea averilor persoanei fizice insolvente

dar nu si a celor juridice.

Falimentul este un termen generic pe care dreptul comertului international

continua sa-l utilizeze , desi, uneori acceptiunea sa nu mai este concordanta cu

dispozitiile legislatiilor nationale ale statelor, cu alte cuvinte, în ciuda evolutiei

vocabularului juridic se recurge în continuare la termenul de faliment întrucât el

este consacrat. Desi în opinia literaturii juridice din dreptul international privat

se considera ca este perimat, din punct de vedere tehnic este normal sa se

recurga la el întrucât desemneaza proceduri falimentare sub denumiri diverse si

asigura stabilitatea conceptului dincolo de variatiile legislatiilor interne. Este

normal sa se adauge si cuvântul international întrucât datorita multiplicarii

raporturilor juridice cu elemente de extraneitate nu se mai poate vorbi numai de

drept comerecial pe plan national. Multiplicarea fara prcedent a schimburilor

comerciale, a seviciilor a cooperarii economice internationale si a schimburilor

tehnico-stiintifice, a impus comunitatii mondiale o regândire a institutiei juridice

a falimentului astfel încât aceasta sa poata acoperi atât procedurile colective

precum si hotarârilor instantelor judecatorestide reorganizare , lichidare ori

falimentare a societatilor comerciale ori a averii comerciantului persoana fizica

al carui pasiv întrece activul.

În documentele internationale de data recenta se recurge la sintagma proceduri

de insolvabilitate sau proceduri de insolventa care desemneaza institutia

falimentului cu o singura precizare: insolvabilitatea nu are un caracter restrictiv

fata de insolventa, cum este utilizat în reglementarile nationale, când prin

insolventa se cunoaste ca este vorba de incapacitatea de plata a persoanei.

Exista opinii ca nici tremenul international nu mai este corect utilizat si se cere

înlocuirea cu cel transfrontalier întrucât acesta presupune cel putin înca o

jurisdictie în afara celei nationale implicata în solutionarea unui caz de

insolvabilitate sau insolventa. Se opineaza ca termenul de international nu

denota procedurile colective care se nasc, din aceste considerente fiind prea vag.

Definitia insolventei transfrontaliere

Insolventa transfrontaliera se defineste ca fiind totalitatea procedurilor

bazate pe starea de încetare a platilor, de insolvabilitatea sau pierderea

credibilitatii debitorului implicând interventia autoritatii judiciare si conducând

la o lichidare obligatorie si colectiva a bunurilor sau cel putin la un control al

acestei activitati.

Într-o alta acceptiune prin faliment se întelege ansamblul procedurilor

colective fondate pe insolvabilitatea debitorului si care au drept obiect

reorganizarea întreprinderii sau lichidarea bunurilor sale în interesul colectiv

al creditorilor.