Dreptul Comerțului Internațional

1. NOŢIUNI GENERALE. NORME CONFLICTUALE – NORME DE DREPT MATERIAL (SUBSTANŢIAL).

Raporturile juridice de drept al comerţului internaţional sunt reglementate de norme conflictuale şi norme de drept material sau (substanţial) care la rândul lor pot fi norme de drept uniform sau norme de drept naţional. Să facem o scurtă analiză a acestor categorii de norme juridice.

În primul rând, normele conflictuale – au rolul de a identifica – de a stabili – care este sistemul de drept aplicabil (legea aplicabilă) unui anumit raport juridic de drept al comerţului internaţional. Odată stabilit sistemul de drept aplicabil raportului juridic, acesta va reglementa în principal următoarele:

a) condiţiile de fond ale contractului şi

b) efectele obligaţionale ale contractului.

3

Capacitatea părţilor va fi supusă legilor lor naţionale. Efectele translative de proprietate sunt supuse cel mai adesea legii ţării pe teritoriul căreia se află marfa.

Pe lângă normele conflictuale – care au ca principală menire aceea de soluţionare a conflictelor de legi adică să indice legea aplicabilă raportului juridic de drept al comerţului internaţional – mai există şi metoda normelor de drept material uniform, care au menirea să lichideze sau să restrângă conflictele de legi.

Aceste norme de drept uniform nu le înlocuiesc întotdeauna pe cele de drept naţional, ci coexistă cu acestea dar au sferă de aplicare diferită.

2. IZVOARELE DREPTULUI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL.

Izvoarele dreptului comerţului internaţional se pot clasifica în izvoare interne şi izvoare internaţionale în cadrul cărora vom regăsi categoriile de norme analizate mai sus.

A. Izvoarele interne cuprind:

I. Legea

II. Jurisprudenţa (practica judecătorească)

B. Izvoarele internaţionale sunt:

I. Tratatele

II. Cutuma

II. Jurisprudenţa.

Prin jurisprudenţă înţelegem ansamblul soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în litigiile din competenţa lor.

I. Tratatul – reprezintă acordul de voinţă dintre două sau mai multe state prin care acestea reglementează o anumită sferă a relaţiilor internaţionale dintre ele, creând astfel norme de drept internaţional, modificând sau abrogând pe cele existente.

4

II. Cutuma.

Prin cutumă se înţelege o practică generală îndelungată, repetată, urmată de state pe planul raporturilor internaţionale, cu condiţia obligativităţii sale juridice1.